https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png https://versuri.pro 32 32 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-inexistent https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-inexistent#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84338 →]]> Când uiți de existență, de-orice gând,
Le pierzi în haosul nimicului total;
Timpul se-oprește și trăiești imponderal..
Ești pururi punctul zero, nu exiști, e doar străfund.
Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare;
Nu ești, n-ai fost, e vidul absolut.
E fracție de-un vis de-o zi sub un minut..
E doar extazul pur, necăutat, oprești numărătoare.
Din tresărirea la real nu-ți faci iluzii;
E doar pasaj nedefinit de încercare,
Tradus prin diabolica sintagmă de trădare..
Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii.
Lumină îi ești umbrei, negru-incandescent,
Cum golul aspirant al gravității;
Uitata tentativă de-a exista a umanității..
Creația absentă, lipsa de bun simț.. inexistent!

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-inexistent/feed 0 https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-mesaj-incontournabil https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-mesaj-incontournabil#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=84339 →]]> Mi s-a adus la cunoștință
că orice fac, orice credință,
oricât sunt de convențional,
n-am niciun viitor astral;
oricum de viață sunt falit,
sunt programat pentru sfârșit
deși nimic nu am cedat,
mă lupt mereu, n-am profitat
de alții -să le cumpăr traiul-
nu m-am reconvertit în craiul
cu aerele de-un stăpân,
un narcisist.. convins de bun.
N-am fost la nimeni o povară,
nici la părinți, nici pentru țară;
m-am petrecut printre decenii
târându-mi visele, vedenii..
De-un timp presimt că mă topesc,
mă tem! Ce tot vorbesc?.. Sfârșesc!..
Eram ca toți, cuvinte goale,
mergeam la slujbe anuale
și agățam în cui icoane,
cum prin birouri diafane
găsești la cei ce cred spășitul
la fel cum e sfințit cuțitul
cu care tai în carne vie..
mistificând o omenie!.
Final nu mai e conveniență;
ideea de inexistență
devine crudul fapt real
transpus în fizicul mortal
și-ncep să mă privesc altfel,
îmi fac din amintiri un țel..
mă uit printre oglinzi și sticle
crezând că pozele multiple
m-ajută să mă tot țin minte
într-un album, printre morminte.
Am primit sol neașteptat
că-s trup și suflet afectat
de-un rău ce-l credeam exclusiv
doar altora, fără motiv,
și mă pătrund gând endoscopic
în trupu-mi intim, microscopic
îmi caut răul ce m-atacă
și vreau să-l rezonez.. De pleacă
îmi jur să-mi port nespus de grijă,
să fiu Bing-Bang-ului.. o schijă!
13. 03. 2011

]]> https://versuri.pro/daniel-aurelian-radulescu-feat-goeteri-mesaj-incontournabil/feed 0 https://versuri.pro/carl-sandburg-niciodata-nascut https://versuri.pro/carl-sandburg-niciodata-nascut#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000 http://versuri.pro/?p=78853 →]]> Timpul s-a scurs.
Copilul e mort.
Copilul nici măcar nu s-a născut.
De ce am continua? De ce chiar începe?
Cum am putea da acum ceasul înapoi
Și cum am putea să nu râdem unul de altul
Cum râde cenușa de cenușă?

]]> https://versuri.pro/carl-sandburg-niciodata-nascut/feed 0 https://versuri.pro/rumi-existenta-noastra-este-doar-inexistenta https://versuri.pro/rumi-existenta-noastra-este-doar-inexistenta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=43094 →]]> Existența noastră este doar inexistență:
Ești Ființa absolută care face ca aceste
lucruri efemere să se manifeste.
”Iubirea a spus – Nemurirea”

]]> https://versuri.pro/rumi-existenta-noastra-este-doar-inexistenta/feed 0 https://versuri.pro/gellu-dorian-odiseea-lor https://versuri.pro/gellu-dorian-odiseea-lor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48227 →]]> Observ din ce în ce mai bine
locurile rămase goale din jurul meu,
nu le va umple nimeni niciodată,
nimeni nu știe mai bine decât mine cu ce pot fi umplute
aceste locuri devenite deodată pustii,
dar mie nu mi se dă voie să o fac,
nu mi se spune nimic,
sunt chiar lăsat să alerg prin ele după formele lor pline,
figuri morgane prin pustiul atât de pustiu.
nici pe cele din mine nu le las neobservate,
acolo cresc umbre care încet-încet îmi vor lua locul,
încât pe străzile pe care eram de regulă văzut
nu vor vedea decât o umbră
pe care nu o vor mai saluta,
nici la cârciumă,
nici la biserică,
nici la taxe și impozite,
nicăieri pe unde voi trece să-mi fac datoria de om al cetății.
nu mai fac niciun efort în acest sens,
sunt deja pe când eram,
deși azi mă văd,
nu sunt nicăieri.
nici măcar strigătul meu mut
nu le mai sparge timpanele astupate cu ceară
în odiseea lor prin care rătăcesc
spre nicio ithacă.

]]> https://versuri.pro/gellu-dorian-odiseea-lor/feed 0 https://versuri.pro/gellu-dorian-celor-lenesi https://versuri.pro/gellu-dorian-celor-lenesi#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=48267 →]]> Ei nu știu că nu poți inventa zilnic altă zi pe care să o privești
în ochi ca pe o femeie care scrie ce-i spune gura
muribundului care dintr-odată și-a dat seama că n-a lăsat nimic scris,
așa cum lasă viermele în măr lestul pe care nu-l poate
descrie așa cum fac cuvintele în vârful pixului
care fură din chiar ochii femeii lumina
pe care cel terminat n-o mai poate numi.
ei doar se furișează noaptea în pat
și cred că se vor trezi în zori fericiți, ca țiganii prin gările
pline de buzunare în care le stă ascunsă ziua de mâine.
ei nu sunt cu adevărat vii,
sunt muribunzi,
dar nu toți muribunzii își pot permite o secretară care să le tragă
cu forcepsul cuvintele din gură.
și, vorba poetului,
ei, când mor, se surpă.

]]> https://versuri.pro/gellu-dorian-celor-lenesi/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-cum-se-restrange-orizontul https://versuri.pro/eugenio-montale-cum-se-restrange-orizontul#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55136 →]]> Cum se restrânge orizontul
la un moment dat.
Unde sunt vastele acvarii
în care ne bălăceam
ca peștele în apă fără să bănuim
undiță sau cârlig.
Căci fericirea
ar fi să guști inexistența
trăind fără măcar undă de bănuială
despre-un sfârșit posibil.
Spune un înțelept (nu toți sunt de acord)
că viața aici jos era cu totul improbabilă
cu corolarul (adaug) că nu era
deloc oportună. Multe-ntâmplări
întăresc glosa. Însă o slăbesc
micile faits divers; eventual zborul
unei furnici nicicând studiate sau văzute
de către entomologi.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-cum-se-restrange-orizontul/feed 0 https://versuri.pro/eugenio-montale-annetta https://versuri.pro/eugenio-montale-annetta#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000 http://versuri.pro/?p=55220 →]]> Iartă-mă, Annetta, dacă acolo unde ești
(desigur nu printre noi, așa-ziși
vii) prea puțin ajunge la tine amintirea mea.
Aparițiile tale au fost timp de mulți ani
rare și neprevăzute, desigur nu voite de tine.
Chiar și locurile (râpa vameșilor,
gurile Bisagnului unde te-ai transformat în Dafne)
nu aveau sens fără tine.
Sigur rămâne jocul șaradelor înlănțuite
sau încastrate, cum vor fi fost, în care erai maestră.
Erau adevărate spectacole în miniatură.
Am jucat în ele rolul lui Leonardo
(Bistolfi, vai, nu celălalt), m-am trucat în leu
pentru a-l obține pe „primul”, cât despre nard
mă acoperii de parfumuri. Dar nu ajunse barba
pe care mi-o adăugasem, prolixă și întrucâtva murdară.
Era nevoie de mai mult, de o statuie vie
de mine sculptată. Și tu ai sărit
pe o plintă clătinătoare de dicționare
miraculoasă palpitând iar eu
am prins să te modelez cu nu mai știu ce unealtă.
A fost singurul meu succes teatral
casnic. Dar știu că ochii toți
asupra ta se opreau. A ta, minunea.
Altădată am urcat până la turnul
unde ades un singuratic sturz
modula motivul pe care Massenet
îl împrumutase lui Des Grieux al său.
Mai târziu am ucis unul nemișcat pe prăjina
steagului: singurul meu delict
pe care nu mi-l pot ierta. Eram nebun,
dar nu din cauza ta, de tinerețe,
de anotimpul care-i mai ridicol
în viață. Acum
mă tot întreb ce loc ai avut tu
în acel anotimp al meu. Sigur un sens
atunci inexprimabil, mai târziu
nu uitarea, ci un vârf care rănea
aproape până la sânge. Muriseși
deja și n-am știut nicicând unde și cum.
Acum mă gândesc că tu ai fost un geniu
de pură inexistență, o recunoaștere
reală pentru că era absurd. Uluirea
când se întrupează e fulger ce te orbește.

]]> https://versuri.pro/eugenio-montale-annetta/feed 0 https://versuri.pro/nichita-stanescu-acela https://versuri.pro/nichita-stanescu-acela#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000 http://versuri.pro/?p=32739 →]]> El a venit și mi-a spus:
viața
este o absență
între două inexistențe.
Eu m-am uitat la el lung,
i-am surâs
până când
am izbucnit în plâns.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-acela/feed 0