indoieli – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Îndoieli Lugubre

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Aştept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu şi eu; firav
să renasc din cenuşă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă,
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-şi oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălţat pe-ascunse
din râuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru.. să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toţi egali pe banda lor, cu-arbitrii, ce văd tot ce se întâmplă..
.. stupid, matusalemic mi-este gândul, făr’ de vamă, întortochiat,
neştiind că haosul e „lose control” de masochist, destramă, se crezând nevinovat
şi binele şi răul.. sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să ştie
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric.. Nu-i un simplu magic.. scos din pălărie!?!..
Să nu mai văd neanţi purtaţi de atâtea braţe-n palanchine,
să nu mai fiu minţit; „c-aşa e lumea, s-a ales, le-au fost destine”!..
Doar, că se pare, răul nu alege aşa precum la bine, de-aia mă întremur
că tot eu iar şi cei de-ai mei, suntem victimele.. Ah cum simt şi.. tremur!
28. 10. 2011

Macrossun - Asasin Ninja Jazz

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Asta-i filosofia unui nou fel de brânză
Monolog cu dinamită în fața oglinzii
Martor al propriei crize
Pe locul unde-n scurt timp vor zbura dinții
Îndoieli abstractizate maxim
M-am imaginat cu valiza lângă taxi
Amେțit de ispitele adicției
Dar nu țin cont demult de exigențele dorinței, eu
Plec în mine cu pași grăbiți
Dacă privirea ar putea ucide aș face-o spre anumiți
Coprofagi, cu scopuri vagi
Înțeleg de ce taci, ești nebun și îmi placi, intră
Mi-am făcut treaba, mi-am făcut trabucu’
Cu un Thomson-gun ca un gangster la lucru
Iar tu cu trucuri mărunte, știi?
Te miri de unde unda răspunde chill?
Am avut probleme, le-am depășit!
Mai vreau să facem o plimbare pe un drum greșit
Poate m-am oprit prea mult la detalii
Dar care e motivul devenirii tale?
Încă n-a fost spus și nu se va spune
Până când nu ne vei auzi pe bune
Poate n-a fost spus, poate nu se va spune
Până când nu ne vei auzi…

Mircea Ivănescu - Îndoieli

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Funambulescă, pe de altă parte, închipuire,
să crezi că ai putea o veșnicie trăi
într-o pădure de mesteceni – și asta în vremea
încremenită a unei singure dimineți. Asta însemnând
că n-ai să mai vezi niciodată oasele mici ale gleznei
vreunei făpturi tinere oprită, așteptând,
printre case înalte – și abia ivindu-se prin mătase –
(și tu, plimbându-i-te ei prin față, și prefăcându-te
că aștepți și tu). Însă, acuma, ești oprit în prag,
și-ți spui că, uite, nu mai trece vremea – și dac-au să crească
umbrele în spatele tău, în case de lemn greoaie,
să nu întorci capul, să-ți spui doar că aici s-au oprit
și timpul și locul, și nu mai au drum până la inima ta,
și că s-a sfârșit totul. Decât că nu ai dreptate
firește, ai să te întorci printre ziduri înalte, și acolo
multe ființe, și unele chiar minunate, și să privești
iarăși, cu priviri concupiscente, livrești –

Tristan Tzara - Îndoieli

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

– Am scos visul vechi din cutie cum scoți tu o pălărie.
Când te gătești cu haina cu mulți nasturi
Cum scoți iepurele de urechi
Când te-ntorci de la vânat
Cum alegi floarea dintre buruieni.
Și prietenul dintre curteni.
Uite ce mi s-a întâmplat
Când veni seara încet de tot ca un gândac
Bună multora de leac, când mi-aprind în suflet foc de versuri
M-am culcat. Somnul e grădină hotărnicită cu îndoială
Nu știi ce-i adevărat, ce nu
Ți se pare că-i un hoț și împuști
Pe urmă ți se spune că a fost soldat
Cu mine întocmai așa fu
De-aceea te-am chemat să-mi spui – fără greșeală
Ce-i adevărat – ce nu-i.

Heinrich Heine - Necredinciosul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
De-atât noroc nemăsurat
Tresare inima-mi și crește
La gândul ăsta minunat.
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
Mă joc cu părul tău bălai,
Căpșorul drag mi-l lași pe umăr
Și ore-ntregi cuminte stai.
O, da! Te voi cuprinde-n brațe!
În adevăr se schimbă visul
Și pe pământ mă-mbie soarta
Să gust aievea paradisul.
O, sfinte Toma! Nu pot crede
Și mă-ndoiesc de toate cele,
Atât cât degetul n-oi pune
În rana fericirii mele.

Paul Sava - Îndoieli

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

ÎNDOIELI.
Nu se poate.
Nu se poate!
Nu se poate!.
Atunci de ce….
De milă,
degeaba,
de sictir,
de „n-are nici o importanță”,
de „ce-o fi o fi”,
de și ce dacă,
de „hai mă, că prea o zici cu foc”,
de faute de mieux?.
Dacă pentru nici una din astea,
atunci de ce?.
De că mi se năzare,
de că s-a întâmplat în vis,
de pânze de păianjen,
de erezii paranoice,
de piatră filozofală,
de că nu-s chiar de lepădat,
de deochi,
de poftă?.
Nu se poate.
Nu vreau pentru nici una din acestea!
Nu vreau decât dacă, puțin,
cu mult mai puțin decât eu pe ea,
dar de-adevărat,
mă iubește și ea pe mine!.
Altfel,
voi aștepta cocorii,
îmi voi scuipa în ochi credințele cele mai curate,
îmi voi încătușa desnădejdile toate,
le voi zăvorî sub lăcata muțeniei,
mă voi ruga de iertare pentru cutezanța mea nebună,
și te voi iubi toată viața,
de aproape sau de cât de departe,
cu ochii în pământ.
Iar dacă totuși….