Aştept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu şi eu; firav
să renasc din cenuşă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă,
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-şi oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălţat pe-ascunse
din râuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru.. să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toţi egali pe banda lor, cu-arbitrii, ce văd tot ce se întâmplă..
.. stupid, matusalemic mi-este gândul, făr’ de vamă, întortochiat,
neştiind că haosul e „lose control” de masochist, destramă, se crezând nevinovat
şi binele şi răul.. sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să ştie
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric.. Nu-i un simplu magic.. scos din pălărie!?!..
Să nu mai văd neanţi purtaţi de atâtea braţe-n palanchine,
să nu mai fiu minţit; „c-aşa e lumea, s-a ales, le-au fost destine”!..
Doar, că se pare, răul nu alege aşa precum la bine, de-aia mă întremur
că tot eu iar şi cei de-ai mei, suntem victimele.. Ah cum simt şi.. tremur!
28. 10. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de îndoială profundă și revoltă față de nedreptățile percepute în lume. Vorbitorul se simte victimizat și deziluzionat de soarta sa și a celor apropiați, anticipând un viitor sumbru.