Se înfiripă-ncet, cu gust de ură,
Hrănită sadic din exces narcisic,
Se virulând, ca-ntr-o ștafetă de olimpic,
Pasându-se-n ranchiună, ce-adevăr sperjură.

Justificată, e calitate și-și conferă
Temeinicie-n dreptul la dreptate,
Fără rabat; că făr-adversitate
Întregu-i incomplet, doar (h)emi-sferă.

Și se prelinge-n încâlciri colante,
Negând valori prin afirmări meschine,
Răstălmăcind bun, rău… și răul bine,
În falsul facerii abracadabrante.

Este pe viață, sau pe părți de bunuri,
Împarte-o lume, fără scara hărții,
Mizând pe neștiința de mister a morții;
Pân’ la o cere, a lăsa pe drumuri.

E purtătoare de dureri atroce
Fără vreun leac, căci nu este o boală;
Doar nevăzutu-i negru, prostul fără școală,
Ce crede drept cuvânt doar urletul de voce.

E peste „adversar”, nu știe echitate,
Se lăfăie-n minciună, crez, de-i repetată!
Nu are vreo geneză, nu știe soră, tată…
E yangu-n excelență, e doar adversitate!

Refren:
Cartieru-i gol, nimeni nu mai vorbește
Prostii dau ocol, când treaba se-ncrețește
Lume vorbește, de fiecare faptă
Un lucru-i cert, repet, trebuie să ai cap
Să te descurci pe-aici, nu-i deloc o joacă
Prieteni nu-s prea mulți, dar cei ce sunt te-ngroapă
Fii fără sentimente, mai tare ca o stâncă
Vezi că toate sunt drepte, ești varza dintr-o stânga.

Strofa 2:
Cine-i deștept, scapă, pleacă departe
Cine-i inteligent, rămâne să te sape
Sifoane-s peste tot, la fiecare scară
Ai grijă ce vorbești, atunci când ieși pe-afară
Cu cine mai ales, știi, nu-s toți așa cum par
La bine sunt cu tine, când dai de greu dispar
Separă tot ce-i rău de tot ce-ți pare bun
Lasă deoparte toate, croiește-ți propriul drum
Când nimic nu-i sigur, totul e posibil
Poți și de unul singur, nimic nu-i imposibil
Sunt mulți ce riscă tot, pentru a face-un ban
Iar cel ce reușește, ajunge veteran
Un model de urmat, pentru pustii di cartiere
Puțini scapă, alții ajung după zăbrele
Nu-i un joc, fii sigur, e-un meci fără sfârșit
Și când cazi la pământ, fii sigur c-ai ieșit.

Refren:

Strofa 3:
Cei slabi, sunt luați drept sclavi, ești liber dacă scapi
Și-atunci când ai șansa, trebuie să-i sapi
Pe la spate, toți sunt tari, toți se cred șmecheri
Și față-n față mint, neagă tot ce-au spus, boy
Mulți se schimbă în timp, puțini rămân la fel
Au același aspect, diferit caracter
Ura ce curge-n vene, anunță probleme
Toate trec, într-un final, dar toate-ți lasă semne
Indiferent de vreme, e aceeași rutină
Zi de zi, te zbați, să poți să ieși la lumină
Dacă pici în anturaj, poți să greșești
Iar la final de drum, fără să vrei, ne părăsești
Totul se bazează, pe chestii, combinații
Oamenii ce-au ajuns sus, fără relații
În cartier, oriunde, în fiecare oraș
Băieții știu treaba și tu o știi, deci taci.

Refren