Te gândeai că poate trece,
vine ziua.
Sau sperai că o să plece
toată ziua.
Decorurile-mi cad bizar,
rup orașul meu făcut din foi de ziar
Privirea caută s-alinte
Cutremur, cutremur de cuvinte.
Și rămâne,
doar să strângem să nu vadă,
să ne creadă.
Ne rămâne
doar să stingem să nu ardă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de neliniște și incertitudine, așteptând ca o situație dificilă să treacă. Vorbitorul se simte dezamăgit și prins într-o realitate fragilă, căutând alinare în mijlocul unui haos interior.