E-o combinație în doi, am luat un negru să mă ajute
E de încredere, și-n plus se teme
Să nu fiu în pasă proastă
N-o să riște să-mi dea plasă
Și s-ajung acasă-n plasă..
Suntem în Place de la Concorde
Pe gabori i-am văzut, stau în mașină la confort
Probabil albanezii sunt cei care le-au vândut un pont
Că ei sunt singurii din branșă cu care nu prea mă suport
O să-mi fac drum prin Saint-Denis
Să discut cu Maurice
L-am ajutat demult cu-o treabă, când era să fie prins
Îmi e dator, și ăsta e genu’ de negru care ține cont
Așa că dacă scap d-aicea, albanezii vor fi doar problema de fond!
Dar mai e mult până acolo, și ca să scap
Tre’ să calc apăsat
Să nu fac nimic deplasat
C-am două kile de praf de plasat
În portbagaju’ la Passat!
Treaba nasoală e că-n ultimele luni ăștia m-au tot filat
Că știi c-am mai picat o dată
Și m-au ținut juma’ de an legat,
Cât a durat
Tot ce-a fost de investigat…
Nu mi-au găsit nimic, însă dosaru’ a înaintat
La Ambasadă, cu propunerea de a fi expulzat…
Când am ieșit, am luat
Legătura cu un avocat
Care m-a învățat
Să fac dovada că m-am angajat
Și treburile s-au calmat…
De-aia credeam că m-au lăsat de tot în pace
Acum am un gol în stomac, deloc nu-mi place!
Cred că e prima-n viața mea când îmi e teamă
Parcă aud pământu’ cum mă cheamă
Că la cum mă cunosc, se lasă cu focuri de armă…
Inima-mi bate-n piept ca un vulcan aproape să erupă
E prima dată-n viața mea când mă gândesc la consecințe înainte, și nu după!
Hai, că vorbim acasă…
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de tensiune a unui infractor prins într-o situație periculoasă, confruntat cu riscul de a fi prins și expulzat. El reflectă asupra consecințelor acțiunilor sale și se teme pentru viitorul său.