incendiu – Versuri.pro

Chada FT. Diox, Zbuku, Bezczel - Încă Mai Mult Foc

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Aici e chiar mai mult foc, un produs de pe stradă
Vă rugăm să sunați 998, Embrace pătură de incendiu
Oponenții noștri sunt de arsură, te uiți la partea laterală a
Le focul complet, este doar cenușă.
Aprindeți din nou pe vrăjmașii voștri, s-ar putea suporta o pierdere
Iau o cutie de benzină și a vedea cum mai arde
Acest lucru nu este sfârșitul de răzbunare meu, veți vedea o tipa
E teamă că se va uita în ochii tăi, nu ajuta stingător
Pe străzi văd cenușa de acele vise neîmplinite
Aceasta este viața umană din partea greșită
Mesaj Defiant sa întors, albumul nu mai este în schimbare
Foc controlat orașul, continuă să se răspândească
Forța de impact zdrobește, îl respirați lent
Acest aer este deja face pana se ingroasa de la căldură
Unii baieti din nou sufocat, focul topit pereții
Sunt ferm convins – aceasta este temperatura.
Îți voi da chiar mai mult foc, Va benzina majk
Apoi ma ridic, voi fi prăjire și astfel se stinge cu saliva
Să străzile va curge cu sânge, avem lanterne
Mergem după ce șefii de dușmanii noștri, este inmormantarea lor
Am o ziomeczku bine, un total de mai mult ca niciodată
Deoarece studiile noastre sunt de ardere la intrarea în aceste bucle
În timp ce acolo, el mă ia Bentley, mă duc în prima ligă
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta, care -i pot amesteca aici
A se vedea – dușmanii noștri le pot vedea aici mormane de ardere
Ei au vrut să aduc aici adevărul meu, dar a crescut nasul lor
Te stropească din nou cupe, bea pentru Chady solo
Este un nenorocit de incendiu, așa că spune -mi cum să nu ardă.
Aici e chiar mai mult foc, un produs de pe stradă,
Vă rugăm să sunați 998 pătură de incendiu Embrace,
Oponenții noștri sunt de arsură, sunteți în căutarea la o parte,
Le focul complet, este doar cenușă.
Chad apeluri, noi nu urmări, spune că va fi chiar Bezczel
Returnersi da un pic și nu cred că am nevoie să știu mai mult
Știu că -l va trage, și eu știu mai bine decât doi plus doi
Arsuri de gradul al treilea, nenorocitule obține în pe acoperiș
Ungeți glumă pantenol obtinerea Penge gata – a pus pe masă
The Prodigy – Firestarter, concerte Prodigy Omen
Întotdeauna cu o intrare de microfon al naibii de dragon
Versurile tale sunt arse, ca și arta pe blocuri Praga
Nu asculta la Rick Ross ” La Vida Loca sau nas
Foc în gaura! Difuzoarele versete, metoda
Dioxid M C Z T J, show live – Bomb piroman
Maraton de divertisment, cilindrul de gaz de incendiu.
Îți voi da chiar mai mult foc aici vreau să fumeze curvă
Trădători va arde cu rușine, Bezczel turbodymo – bărbați
Turnând încet ulei pe foc, lăsați-l să ardă întreaga scenă aici
Pentru a arde rapperi false, eu pentru un timp aici, nu am nici o
Tu, Molotov – asa ca am spune (nu-i asa) , biți Pyromaniac
Draga populației – jos pălăria, am o jumătate de kilogram de dinamită.
Chiar mai mult foc din oraș, care este cunoscut
” Versetele pe foc, dar arde ” – este scris pe genunchi
Cel mai bun vreodată, am risca nivelul următor vă
Atunci când un conducător pune totul aici – Pompier Sam
Cei care s-au respect, și să nu dea în schimb
Bătăi de fum, piese, înregistrări, Laki, restul piloți John
Ja- Ja – Ja Ja – John, – păduchi toate pustie de fum aici
Pentru că sunt pe foc, care arde în sânge, Winnetou.
Aici e chiar mai mult foc, un produs de pe stradă,
Vă rugăm să sunați 998 pătură de incendiu Embrace,
Oponenții noștri sunt de arsură, sunteți în căutarea la o parte,
Le focul complet, este doar cenușă.
Zgârieturi – The reintorc.
Ma – Avem mai mult foc decât muntele de foc, scuipa,
Ma – Ma – avem mai mult foc, doza fulminante,
Avem mai mult de foc, doza fulminante, foc munte PLU – scuipa,
Ma – Ma – am, ma – ma – ne, avem mai mult foc decât muntele de foc, scuipa
Avem mai mult de foc, doza uimitor.

Mihai Codreanu - Suspin Neronic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Unei vestale.
Din casa ei fugise-nspăimântată
Cum o prinsese, focul, despletită..
Și sta-n amurg, privind încremenită
Cum se topea zidirea-nflăcărată.
Părea că e durerea întrupată
În albă marmoră desăvârșită..
Și simt c-așa de bine izbutită
N-am s-o mai văd de-acuma niciodată.
Dar ce-i mai dureros e că de-o vreme
De-un dor smintit tot sufletul îmi geme..
Și-l tot gonesc, și-n pace nu mă lasă.
– Aruncă-mi, Joe, -n Stix pe veci ființa
Dar, ca s-o văd din nou așa frumoasă,
Aprinde iar vestalei locuința.

Rainer Maria Rilke - Locul Incendiului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

De dimineața toamnei timpurii,
respins, zăcea de-acum pustiu, de după
arși tei, ce casă-n câmp n-o mai astupă.
Un loc mai mult, pe care doar copii
– de unde, știe Domnul – de cu zori
se și strigau, vrând zdrențe să dezgroape.
Dar toți se potoleau, de câte ori
din lemnării fierbinți și arse-aproape.
el, fiul casei, cu-o prăjină lungă
scotea strâmbate albii și găleți, –
că-n grabă cu-o privire-apoi s-ajungă
pe ceilalți să-i convingă, stând răzleți,
de tot ce-aici se află. Căci lui ciudat
i se părea că-i totul: ca pe tron
și mai fantastic ca un faron.
Iar el: dintr-un tărâm îndepărtat.

Partizan - Pompierii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

INTRO.
VERSE I:
În foișorul din parc
Cântă orchestra de pompieri.
Inimile lor bat
Într-un impresionant ritm de tango.
INSTRUMENTAL
-Guitar Solo.
VERSE II:
Fete de pension
Au ieșit să se plimbe.
Sunt receptive la ton
Dacă le cânți cu chitara, seara.
PRE-CHORUS:
Să vină pompierii,
Inima să mi-o stingă! (x 2)
Să vină pompieriiii!!!
CHORUS:
Să vină pompierii!
Inima să-mi stingă! (x 2)
VERSE III:
Vasul de agrement
A ieșit să se plimbe,
Dar căpitanu-i rănit.
Pericol la hidrobiciclete!
VERSE IV / BRIDGE:

Lângă debarcader
S-a făcut un incendiu!
Inimile lor cer
Să schimbe și să termine piesa!
BREAKDOWN:
Să vină pompierii,
Inima să mi-o stingă! (x2)
Să vină pompieriiii!!!
INSTRUMENTAL
CHORUS:
Să vină pompierii!
Să vină pompierii! (x 4)
Să vină pompierii,
Inima să mi-o stingă! (x 2)
Să vină pompieriiii!!!
OUTRO.
Să vină pompierii!
Inima să-mi stingă! (x 2)

Nina Cassian - Cum A Ars Vestitul Castel Nevermore

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Când s-au aprins luminile, nimeni n-a observat.
„E-ngrozitor cât de bine văd”, grăi bătrâna mătușă.
Printre tacâmuri și strămoși, singur necontaminat,
Valetul orb paralizase lângă urși.
În becuri se mistuia o gală amenințătoare.
Oaspeții au invocat iute un pretext și-au fugit.
Au rămas în cuier patru bastoane, o pălărie tare
Și-un câine cenușiu dintr-un tărâm inedit.
Revelația se picta pe pereți și lucra ca mercurul.
O inimă electrică duduia sub pardosea.
Bătrâna mătușă sfâșiase-n cădere velurul
Și castelul, văzut în zare, ardea, ardea…

Aron Cotruș - Geamurile Sângerii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ard case, șuri, jirezi de fân și paie,
În groaznicul incendiu vezuviu.
Aleargă flăcările ca un fluviu
Și-un biet popor de avuturi îl despoaie.
Aleargă flăcările-ngrozitor,
Aleargă,
Peste câmpia roșie și largă..
Fug flăcările-ntruna, fără frâu,
Și ard hambare aurii de grâu,
Și-n pocnete, porumbu-n poduri arde.
Și limbi de foc se-ntind peste clădiri,
În zăpușala grea, care omoară,
Și ca niște sinistri șerpi de pară,
Se-ncolăcesc pe plopii albi, subțiri,
Și peste cele-nsângerate unde,
În salturi, ca niște pisici bizare,
S-aruncă sprinten, cine știe unde,
Iar șurile, schimbate-n stâlpi de jar,
În noaptea sângerie par
Schelete de-animale-ngrozitoare,
Din lumi unde nu-i pace, nici visare.
În sat, în case, prin ferestre sparte,
Prin geamurile roșii, de departe,
Se văd fapturi purtate brusc de spaimă,
Cum vorbe ne-nțelese, rupte-ngaimă,
Cum ușile le cată în zadar,
Cum părul își smulg, cum plâng și țipă-amar,
Cum leșină și pe podele cad,
Ca-n fundul unui iad..
În râu parc-au căzut macabri sori,
Și apele murdare le-au aprins..
În râu parc-au căzut macabri sori
Și-acum plutesc pe apele murdare..
Pe apele aprinse și murdare.
Și focul crește-ntruna-n fața lor..
Cât vezi, întinsu-i roșu, schimbător ocean,
Pe care-aleargă focul călător
Și-n care parc-armate crunt învinse
Ori turme mari de oi și capre-aprinse
Aleargă-n spaimă, fug din loc în loc,
Purtând cu ele baia lor de foc,
Prin fum și prin funingine opacă,
Pe unde cad și-n flăcări se îneacă..
Și-mproașcă tunurile asta-seara,
Cu flăcări din plămânii lor de pară..
Împroașcă-ntruna, cu putere grea,
Din depărtări adânci de undeva..
Sinistru ard pădurile bătrâne
Și vânturile-n drumul lor nomad.
Aduc mirosuri grele, tari, de brad,
Aduc un suflu aspru, violent,
Și boale din bolnavul Orient..
Sinistru ard pădurile bătrâne
Și doar cenușă fi-vor ele mâine,
Pe-aicea când vor trece-n roșii pași
Imensele armii de ucigași..
Sinistru ard pădurile bătrâne
Iar brazii cu coroanele macabre,
Par uriașe, roșii candelabre,
Cu mii și mii de brațe arzătoare,
Ce ard la asta groaznica serbare,
La agonia unei lumi de fiare..
Și crește-ntruna roșa învălmășeala,
Mai groaznică, ca-n Roma, când ardea,
Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.
Stă, poate, ca Nerone, cineva,
Privind cu o privire infernală,
La asta monstruoasă-nvălmășeala..
Întruna crește-ngrozitoarea larmă,
Iar tunurile groaznice s-aud,
Aproape-aproape, -ntruna mai aproape
Și larma vine de pe roșii ape,
Pornită din plămâna infernală,
A tunurilor grele ce s-aud,
Venind în marșul lor de sânge ud..
.. Țărani îmbătrâniți fără de vreme,
Cu ochi ca niște plăci de întuneric,
Aleargă cu obrazul cadaveric..
Ei vin și trec cu fețele de ceară,
Zdrobiți de nedreptatea milenară..
Ei vin, și trec, își duc copiii lor,
Tot ce le lasă focu-ucigător..
Copiii triști sunt tot ce le rămâne,
Copiii lor zdrențoși, dar drăgălași,
Ce-odată și-odată, în vremile de mâine,
Vor fi, poate, asemeni ucigași..
Și vântu-nalță-ntruna limbi de foc,
Iar flăcările ce se zbat spre cer
Par roșii munți ce nasc și-n urmă pier,
Pentru-a renaște mai grozavi apoi..
Fug oamenii – o turmă de strigoi –,
Treziti din somn de focu-ngrozitor
Și fugăriți din paturile lor..
Și crește focul ațâțat mereu,
Iar tunurile durduie din greu,
Lăsând pe cele drumuri lăcrimând,
Un biet popor, zdrențos, murdar, flămând..
Doar morții-n urma lor de mai rămân
Și-ostenii unui împărat păgân,
Ce și-or căta – când vor sosi – culcușe
Aici, în munții-aceștia de cenușe..
De spaimă va-ngheța atunci oricare
Și nebunia le-o pătrunde-n oase,
Când și-or vedea făpturile scârboase,
În geamurile roșii, -ngrozitoare.
Incendiul ăsta groaznic se îmbată,
Cu flăcări infernale se îmbată..
Nu vezi nimic pe străzile pustii..
Decât doar geamuri lucii, sângerii,
Și-n satul ăsta mândru, care moare,
Ele-s podoabe-atotstăpânitoare..
În satul ars, străine, de-i veni,
Tu n-ai să vezi nimic în calea ta
Decât doar geamuri lucii sângerii,
Stropite-ngrozitor de cineva..
Nici râde n-ai să poți atunci, nici plânge,
Iar nebunia-n creieri și în sânge
Îți va trezi dorințe și viziuni..
Și roșii fi-vor ochii tăi nebuni,
Când vor privi
Cum spectri fac satanice orgii,
În dosul celor geamuri sângerii.

Anne Sexton - Scrisoare de Dragoste Scrisă într-o Clădire Arsă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt într-o cușcă, cutia care a fost a noastră,
plin de cămăși albe și verde de salată,
frigiderul lovind bătăile noastre delicioase,
și am purtat filme în ochii mei,
și purtați ouă în tunel,
și am jucat foi, foi, foi
toată ziua, chiar și în cadă ca niște nebuni.
Dar astăzi am așezat patul
și fumul îmi umple camera,
este destul de fierbinte pentru ca pereții să se topească,
și cutia de gheață, un dinte albe albe.
Am o mască pentru a-mi scrie ultimele cuvinte,
și ele sunt doar pentru voi, și le voi pune
în cutia de gheață salvată pentru vodcă și roșii,
și probabil că vor dura.
Câinele nu o va face. Petele ei vor cădea.
Vechile litere se vor topi într-o albină neagră.
Rochiile de noapte se distrug deja
în hârtie, galben, roșu, purpuriu.
Pat – bine, foile s-au transformat în aur –
aurul dur, tare și salteaua
este sărutată într-o piatră.
Cât despre mine, draga mea Foxxy,
poemele mele către tine pot sau nu pot ajunge la gheață
și eternitatea ei plină de speranță,
pentru că nu este suficient?
Cel pe care îl numești
numele meu chiar în PR?
Dacă degetele de la picioare nu se dădeau pe teren
Mi-aș spune întreaga poveste –
nu doar povestea
dar povestea buric-buton,
povestea pried-pleoapelor,
povestea whisky-acru-of-the-nipple –
și împărțiți dragostea noastră în locul în care aceasta aparținea.
În ciuda mănușilor de azbest,
tusea mă umple cu negru și o pulbere roșie străpunge prin mine
vene,
cutia noastră mică coboară atât de public
și fără să însemne asta, vedeți, însemnând un act solo,
o incinerare a iubirii,
dar în schimb se pare că mergem în jos în mijlocul unui rus
stradă,
flăcările care fac sunetul
calul fiind bătut și bătut,
biciul adoră triumful său uman
în timp ce muștele așteaptă, lovesc lovituri,
direct de la United Fruit, Inc.

Aleksandr Blok - Incendiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Limbi de flăcări orbitoare
Cresc pe-al beznelor fagaș.
Roiul de scântei îți pare
Că sunt fluturi în oraș.
Fug mulțimi înfricoșate
Și e fum, și e prăpăd…
Dar vin zvonuri depărtate,
Și-altfel de lumini se văd…
Cad ca banii-n noaptea-naltă
Strigăte de ajutor.
Caii-s înspumați și saltă
Făclieri în șaua lor.
Stă mulțimea-nspăimântată.
Piatra scapără sub roată,
Carele străbat orașul
Și-i în frunte trâmbițașul.
Tropot de copite tună,
Goarne sună și răsună,
Și-i mulțimea toată-n stradă,
Ca un râu, ca o cascadă.
Ce-i, copii ai grelei bezne?
Apă picură pe glezne
Și pe coifuri lucitoare…
Ce-am fi vrut să fie oare?
Flăcări mai mocnesc domoale
Și se sting. Dar ne-a-nșelat
Acest vuiet de răscoale
Ca un dor nealinat.
Decembrie 1906