Versuri corectate și adnotate
Sufletul atinge glasul primăverii albastre.Sub umede crengi înserateFruntea-îndrăgostiților căzu în fiori.O, crucea-nverzită. În discuție sumbrăSe recunoscură bărbatul și femeia.Pe lângă zidul pustiuRătăcește însinguratul cu stelele sale.Peste cărările pădurii, scăldate de lună,Se lăsă sălbăticiaVânătorilor uitate; privirea albăstrimiiȚâșnește din stânci năruite.
În primăvara albastră, sufletul tace.Sub ramuri care picură în seară,iubiții și-au plecat frunțile gânditoare.O cruce erodată. În comuniunea fără soare,bărbatul și femeia s-au trezit unul al altuia.Pe peretele steril,cel pustiu se rătăcește cu stelele sale mutante.De-a lungul cărărilor moștenite din pădure,pustiul vânătorilor uitatese scufundă tot mai adânc. Tăcerea ta se ridicădeasupra chipului de stâncă zdrobit … Citește mai mult
Nicicând chipul de aur al primăverii;Sumbru râset în aluniș. Hoinăreală de seară-n pădureȘi strigătul plin de ardoare al mierlei.Toată ziua vuiește în sufletul străinului dogoritorul verziș.Metalice clipe: amiază, a verii exasperare;Umbrele fagilor și gălbuiele grâne.Scufundă-te-n ape neprihănite. Vai, omul de purpură.Dar îi seamănă iazul, pădurea și alba jivină.Cruce și biserică-n sat. În discuție sumbrăSe recunoscură … Citește mai mult
Stau ascunsă în întuneric după o perdea.Acolo simt că nimeni nu poate să-mi spună nimic și că acolo pot să-mi exprim sentimentele în liniște, totuși lumea mea nu e paralelă față de cea a culorilor, din întuneric poți să faci o lumină mai mare colorând întunericul.Deci de acum gândește-te că fiecare culoare a răsărit din … Citește mai mult
Pe-o prăpastie mă legăn,Atârnat de-un fir de păr.Mintea mea se zbate încăÎntre vis și adevăr.Dar mă-nec în întuneric,Căutând să mă-nțeleg.Cum aș vrea de tot trecutulGândurile să-mi dezleg!Nu-s nebun, căci stau în casăLiniștit, nimic nu sparg.Și mi-i dragă casa asta:E-un mormânt curat și larg.Unde lucrurile muteAr avea atât de spus!Ah, a fost aici viață,Dragoste… Unde s-au … Citește mai mult