Adrian Păunescu – Implozia Națională I

Și nicio speranță. România se prăbușește zi de zi,Ceasurile ei merg bine, la secundă, dar au întârzieriCu deceniile. Ora exactă e ora exactă. Dar ne-am întorsÎn 1930 și urmează, Doamne ajută să nu fie așa,Direct anul 1940. Împărțirea României e un dans la modă,E un șlagăr la modă, pe care se pliază un dans la … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Implozia Națională XXVII

Și nici nu va avea niciodată liniște,Dacă fiecare guvern nu găsește altceva mai bunDe făcut, decât să învinovățească și să arestezeGuvernul anterior. Nu vă temeți, nu va mai veniNici o armată străină peste noi.S-a reușit performanța incredibilă ca româniiSă-i omoare pe români și mereu va mai fiCeva de răzbunat, pentru generația noilor orfani politici.Dar roata … Citește mai mult

Adrian Păunescu – Implozia Națională XX

Primele gânduri, cu privire la România, când pronunțiNumele Președintelui ei și zilnica scufundare, o, Doamne,Zilnica noastră cădere în noi înșine, implozia noastră cuAmortizor. Cădem în noi înșine fără scăpare, ne regăsimÎntr-un embrion cu termen redus, țapinarii primitivi șiInginerii atomiști cu chelie profesională, naționaliști șiInternaționaliști, mama și tata, 1930 și 1940.Implozie social-politică și colaps economic, hârtia … Citește mai mult