Primele gânduri, cu privire la România, când pronunți
Numele Președintelui ei și zilnica scufundare, o, Doamne,
Zilnica noastră cădere în noi înșine, implozia noastră cu
Amortizor. Cădem în noi înșine fără scăpare, ne regăsim
Într-un embrion cu termen redus, țapinarii primitivi și
Inginerii atomiști cu chelie profesională, naționaliști și
Internaționaliști, mama și tata, 1930 și 1940.
Implozie social-politică și colaps economic, hârtia de 100
Lei mai ineficientă ca hârtia inigienică, toți peștii răpitori
Aliindu-se într-unul singur, la comanda peștelui-
Fierăstrău Nicolae Manolescu, urmează atacul cel mare,
Dar Ion Iliescu arborează o jovialitate care nu prevestește
Nimic bun, țineți minte, domnule dragă, proverbul din
Moși-strămoși „Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea”.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o critică aspră la adresa situației politice și sociale din România, descriind un declin continuu și o implozie internă. Se face referire la figuri politice marcante și la probleme economice, sugerând o pierdere a valorilor și o cădere în trecut.