imitatie – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Reproduceri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu mai e original,
Doar copii, în parte reuşite,
Fără talent, neisprăvite..
Trăim realul.. teatral!.
Ne vindem totul cu reduceri
Pentru câştigul material,
Lipsiţi de etică, moral;
Pictură, scris.. în reproduceri!.
Noi înşine suntem reluări
De zeci de mii de ani; portalul
De referit, nu originalul..
Evoluaţi în.. impostori!.
Dovezi avem – pretinşi „peste”,
Din ce ne-au fost gene-anceştrii
Cunoscători de-aştrii-tereştrii
Din grotele-n picturi rupestre.
Mister!!!.. Pretindem competenţă
Recăutată, timpurie,
Să ne-ntregim mintea pustie
De prea multă inteligenţă!.
Paradoxal alte creaţii
S-au reprodus la fel în copii,
Mai credincioase decât popii;
Pretinşi exemple.. prin prestaţii?!?
Ne pierdem înălţime, creier;
Tot mai uşori, imponderali
Ne încântând, nenaturali
Inventatori, de sunet.. greier.
Din săpături să fim aduceri
Profunde, cum e originalul;
Să redescoperim umanul,
Să nu fim simple.. reproduceri!.
Ce mult aş vrea să fiu eu „primum”,
Cu antice circumvoluţii
Mă reîntorcând în evoluţii..
Să reproduc „Homo sublimum”!!!

William Shakespeare - Sonetul 59 [Sonnet LIX]

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Nimic nu-i nou, ci totul s-a păstrat
Din vremuri vechi, și, vai, cum ne-nșelăm
Când credem că cu trudă am creat,
Căci tot ce facem e să imităm.
O, dacă-n cronici aș putea privi
Vreo cinci sute de ani, măcar atât,
Poate că-n ele tu te vei ivi
Atunci când mintea-n scris a coborât!
Să văd ce-ar zice lumea ce-a apus
De chipul tău atât de minunat;
Suntem mai buni, au fost ei mai presus
Ori e un ciclu ce s-a repetat?
Dar sunt convins că-n vremea de demult
Chipuri mai hâde s-au slăvit mai mult.

Salvatore Quasimodo - Imitație a Bucuriei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Acolo unde arborii fac
și mai părăsită seara,
cât de leneș
a pierit ultimul tău pas,
când abia se ivește floarea
de tei și-n soarta ei stăruie.
Cauți o explicație sentimentelor,
încerci tăcere în viața ta.
Altă soartă îmi dezvăluie
timpul oglindit. Îndurerează-mă
ca moartea, frumusețe fulgerând acum
pe alte chipuri.
Pierdută e în orice lucru inocent,
chiar și-n acest glas, supraviețuitor
ca să imite bucuria.

Mihai Eminescu - Epigrame

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

LA UN NOU NĂSCUT
(Arab).
Plângând tu ai venit pe-acest pământ;
Amic, ce te-așteptau, te-au salutat zâmbind;
Dar să trăiești astfel, încât când te vei stinge
Să părăsești zâmbind amicii, ce te-or plânge.

IMITATORII
(Pfeffel).
Și prefăcut în lebădă la Leda Zeus pornește;
Ar vrea să fac-asemenea un tânăr, ce iubește.
Amicul nostru cel posac.
Se duce ca gânsac.

AUTOR ȘI EDITOR
(Pfeffel).
E.
De ce așa de trist, obscur?
A.
Ah! un nemernic mi-a furat
Poemul meu neimprimat!
E. Sărmanul fur!.

LEOAICA ȘI SCROAFA
(Pfeffel).
Ca mine-n toată lumea nu-i
O mamă, care s-aibă-atâți copii.
Scroafa se lăuda unei leoaice.
Ai mulți răspunse asta unul eu,
Dar este leu.

©Mihail Eminovici (Eminescu)

D. M. G. - Umbra Lui Mă Urmărește

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Umbra lui mă urmărește..
Parodie-pamflet, specie literară nerecomandată celor lipsiți de umor sănătos,
după poezia „Criticilor mei”, aparținând unui autor, al cărui nume întreg (Mihai?) prin „negura de vremi”, îmi scapă..
Umbra lui mă urmărește peste tot pe unde-aș merge,
Chipul lui îl am în minte, niciodată nu se șterge!
Prea ades mi se întâmplă, să fiu comparat cu dânsul..
(Dac-ar fi să pun la suflet, cred că m-ar lua și plânsul!).
Simpli cititori de carte sau chiar critici de valoare,
Toți îmi spun același lucru: tu ești mic iar el e MARE..
El, Poet, Luceafăr, Soare, cu gândire de savant,
Tu, cometă fără coadă, n-ai nimic, ești diletant!.
El, ca spicul plin de boabe, dumneata, un simplu pai..
Stilul, rima, semnătura, ce mai!.. de la el, le ai!
Nu e zi, să nu îmi spună, câte un apologet:
« Să-l citești, are de toate, e un geniu, e complet! ».
« Ce păcat, că nu mai poate, el, o replică să-ți dea,
Limba să ți-o șlefuiască, precum lemnul la rindea,
Și, ca grâul în combină, să fii bine scuturat,
De neghina și de pleava care te-au contaminat! ».
„Între voi, e diferența ca între stilou și toc.. »
« Ești ca el, din nordul țării, (nu l-ai întâlnit deloc?) „
Iar, capacul peste toate, întrebarea care vine:
« Totuși, cum se face asta, că îl copiezi așa bine? ».
Și când văd cum mă strivește tăvălugul de pareri,
Unele îndreptățite, altele, calomnieri,
Atunci, iată, tuturora, vă voi spune un secret:
Urmăriți trei caractere, (dE), (Em), (gE) din alfabet..
Veți vedea, cum, impozantă, agățată ca un scai,
Este litera „E” mare, UMBRA REGELUI MIHAI (!),
Ca o haină, ea îmbracă, ultimul dintre novici,
„Venusul”, pe-o stea pitică.. (eu sunt cele trei mai mici)..
Prin regatul unde rege e batalul cu pretenții,
Cu zburdălnicie multă peste bunele intenții,
Sunt un miel ce-i tăvălește „saltarelele dactile”,
iambii suitori, troheii, toată pajiștea de file!.
Asta e.. nu am ce face, sunt silit a recunoaște:
Pe islazul poeziei, geniul dumnealui mă paște!
Iarba de sub pomi e fadă, eu vreau una naturală,
Nu un Sybaris de vorbe, poezie de spoială!.
Cu umor, însă nu numai, voi intra și eu în joc,
(Pun pe „foc” un „brat de vreascuri”, iar, deasupra, al meu toc, )
Prin ideea asta clară în vorbirea mea prolixă,
Că Luceafărul se mișcă, Steaua Nordului e fixă!.
Cine-i una, cine-i alta, eu las loc de speculații,
Pâine albă pentru critici amatori de dizertații,
Predispuși la demolarea vorbelor meșteșugite,
Cerul mare-i plin de stele, cu trasee diferite.. D. M. G., decembrie 2010.

René Char - Roșeața Matinalilor - XXI