Pare că fiecare ființă vie
imită un model al său,
ignorându-l, ispravă de nepropus.
Dar ce e mai rău revine celui care
crede că are modelul în față ca o statuie.
Nu imitați marmura, oameni. Dacă nu puteți
sta pe loc, modelați-vă în tărâțe,
în fluturatul vântului, în pilele greierilor,
în inverosimilul muget al tunetului pe cer senin.
Modelați-vă, spun, după nimic,
dacă aveți iluzia că puteți încă
atinge copia acelui plin
care nu e în voi.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la autenticitate și la găsirea propriei identități, în loc de a imita modele exterioare. Sugerează că adevărata împlinire vine din interior și din acceptarea unicității personale, nu din copierea altora.