Nichita Stănescu – Dulcificarea Legii
Eu nu te văd, ci te imaginez într-unași nu te aud, ci te murmur, te cântTe-mpodobesc pe tine, stăpână, stăpânavieții mele și vieții lui „Sunt”.În teritoriul ochiului meu violent,îți ridic palat albastru de cuvinte,însumi prin însumi, – curentelectrocutat nu se mai simte.Las această clădire de vidlocuită de fantome de flori,oglindită-n al vorbirii lichidși în fiori.