Sortită-n veci să fie sclavă
Nestăpânitei sale firi,
Întreaga lume e-o epavă
Pe fundul mării de iubiri.
Pe cer, Ideea de Femeie
Nu poate fi decât o Stea –
O văd prin adâncimi Lactee
Cum priveghează Dragostea.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea femeii ca un ideal inaccesibil, o stea pe cer, contrastând cu realitatea unei lumi văzută ca o epavă. Sugerează o viziune melancolică asupra iubirii și a rolului femeii.