iannis ritsos – Versuri.pro

Corespondențe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Stelele, tulburi în havuz,
havuzul în mijlocul curții vechi
ca o oglindă-ntr-o odaie încuiată.
În jurul havuzului, stau porumbei,
pe marginea lunii, glastre văruite,
în jurul rănii noastre – cântecele noastre.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Bogăție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

În nopțile de vară, când cade roua,
auzi cristalele vântului ca niște clopoței
deasupra somnului tău,
ca și când ar trece fără să behăie, păscând în cer,
nevăzută turmă a ta,
da, turma ta,
a ta, cel care niciodată n-ai avut un miel
atât de sigur, de blând și absolut
încât dimineața, când te trezești, cea mai măruntă
muncă ce-o faci
chiar și cel mai mic cuvânt ce te obligi să-l spui
ia sensul și greutatea
acelei bogății, necunoscute, dar de care
ești conștient.

Proletar Vorbind

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

A-ncercat să vorbească; s-a-ncurcat;
aceleași lucruri a repetat; s-a oprit.
– Asta-i! a zis și mâna și-a pus-o pe masă.
Mâna lui zdravănă, puternic conturată,
era mistrie lată. Ne putem încredința
cuvintelor ce nu le-a spus și mâinilor lui.
Afară, vâjâind, se revărsa lumina.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Rădăcinile Lumii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Câteva tufișuri arse de soare la subsuoara verii,
câteva tufe de jaleș,
de cimbru.
Am fost însetați.
Ne-a fost tare foame.
Ne-a durut foarte.
Nu crezusem niciodată
oamenii să fie atât de cruzi.
Nu crezusem niciodată
să fie atât de tare inima noastră.
Nebărbieriți,
cu o bucată de noapte-n buzunar
– unde-i un spic să spună
bună-dimineața?.
Se-nserează
cu ulciorul amurgului înfipt în nisip,
cu luna-ancorată la un alt țărm,
rostogolind-o liniștea cu degetul ei mic –
la care țărm? care liniște?.
Ne-a fost tare sete
muncind toată ziua la piatră.
Sub setea noastră
sunt rădăcinile lumii.

Bântuie Vânturi la Margini de Amurg - VIII

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Și-așa, tot așteptăm dinaintea sălii de chirurgie,
citind vechi reviste populare,
citind în enciclopedia medicală
despre doctorii pentru tuberculoză, pentru neurastenie,
statistici de nașteri și morți. Oh, nu-i o doctorie pentru vis,
o doctorie pentru glorie, pentru moarte,
o doctorie ca să nu moară soarele,
să nu moară soarele deasupra tinereții noastre,
să nu moară cântecul sub soarele nostru?.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)

Spre Înăuntru sau Spre În afară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Este o culoare roșie, tare ca râsul,
pe-acest acoperiș printre pomi
și cealaltă culoare scurtă a umbrei unei crengi
pe apă. O femeie
a făcut o mișcare aeriană,
ca și când și-ar fi-ncheiat rochia cu
trilul unei păsări.
Și m-am simțit încurcat
că pătrundeam atât de simplu-n glasul meu.
Mai sus, pe ram, o singură frunză domină peisajul
și inima mea se potrivește-atât de bine cu lumea,
ca cheia cu ușa casei mele. Voi deschide.

Acceptare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Învins de albăstrime,
cu capul culcat pe genunchii tăcerii,
răpus de viață,
răpus de tinerețe,
scufundat în focul lui însuși,
cu algele unduind la subsuoară –
valul zilei nu întâmpină nicio împotrivire,
nicio piatră măruntă a gândurilor lui
nu i se-mpotrivea.
El era gata,
gata de pe-acum, pentru dragoste
și pentru moarte.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Plutire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

O dată cu-ntâiul ger – pomii se iau, încovoiați,
pe urma vântului.
Seara, cerul e o imensă ușă închisă, de sticlă.
Dincolo, sunt unii, adunați, care discută încet
și fumează,
pentru că, îndărătul geamului aburit, vedem
aprinzându-se și stingându-se plăpânde licăriri.
Uneori, cineva își aruncă țigara, de sus,
iar noi ne retragem mâna să nu ne-o frigem.
Nici unul din noi nu mai are nici o fărâmă
de pământ al lui,
un petic de ogor, sau un mormânt.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Poem Despre Doftana IV

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Tovarăși, ating fierul paturilor voastre
și în fierul înghețat vă aud pulsul bătând.
Vă ating hainele rănite și ascult
în fiecare fibră suspinul vostru adânc.
Fiindcă hainele tovarășilor au un glas
al lor, de taină,
o tristețe, o poveste, un surâs.
Această tichie atârnată-n cuiul celulei
e o boltă care-a adăpostit un cuget liber,
o boltă pentru templul nou al vieții; în scobitura ei
e urma creștetului ras al unui tovarăș,
e urma sudorii și sângele unui tovarăș.
Această tichie e bolta bisericii noastre;
pe această boltă e pictat, cu sudoare și sânge,
frumosul, profundul, dârzul, chinuitul,
atotputernicul comunism.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii

Întârziere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ce iute-a trecut vara: timp n-am avut.
Deasupra munților spânzură nori grei
ca niște măști antice de tragedie. Ce putem face?.
Pantofii, oricât de purtați ar fi, ne strâng.
Lumina ne strânge, ne strânge norul.
Ajungem în fața unui pom înflorit,
în fața pâinii și a apei,
în fața celei mai de mâine ferestre
cu senzația veșnicului întârziat.
Așadar, atât de departe ai fi ajuns oare?.
Iannis Ritsos – Cele mai frumoase poezii