CreTzu:
Debordat în lagărul ăsta din ’87,
Încă mă lupt cu monștrii mei în fiecare noapte
Și ficatul nu mai poate, și deși o am aproape
Simt că mă înec departe și ea nu știe să înoate.
Mama săraca, încă are resurse să zâmbească
Și e încă un miracol cum a reușit să ne crească.
Naiv, nativ credeam în demnitate și fler
Când visam să-mi pun cercel și ascultam de cartier.
Vedeam cum lipsurile unesc cei mai diferiți oameni,
Și că adevărata revoluție începe doar când ne e foame,
Mâncam poame de parcă ar fi fost cele mai tari bomboane
Și nu știam decât de fotbal, hip hop în timpane.
Sunt un nostalgic penibil care o duce acum mai bine
Și asta doar ca mama și-a rupt spatele pentru mine.
Păreri de rău puține, deși a fost bine doar puțin
Destin, pastile cu vin, fericire și chin.
Și…

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

CreTzu:
Speranțele sunt în jur de 0 (zero) pentru ăștia ca noi
Adevărații eroi, de-o viață în război.
Încă luptăm, dar baricadele-s tot mai subțiri,
Și tot mai respiri, frații mi-s toți martiri.
Ne-au condamnat să nu alegem, că le e frică de noi
De asta mulți au plecat, fără să se uite înapoi.
Pace pentru cei de-afară care n-au uitat că-s români
Și-au păstrat coloana dreaptă, niciodată cu stăpâni.
Nu-ți lăsa copilul singur că strada educă monștrii,
Banii n-o să compenseze lipsa alor noștri!
O mână pe umăr nu-ți imaginezi ce mult contează
Și oriunde te duce soarta, nu-i mai bine ca acasă!
Vad viața ca o sumă de eșecuri minore,
Cu iz de dramă și-o inimă de copil Cuore.
Aștept sfârșitul poveștii, cu cele mai crunte bestii
Găsind încă plăcere în cele mai mărunte chestii.

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

CreTzu:
Știu analfabeți deștepți, și proști olimpici la chimie
Unii care încă pupă oase puse într-o cutie.
Am mândrie și mai presus de orice fantezie,
Deși cele mai deștepte chestii le-am făcut din prostie.
Vreau gălăgie la un concert bifat din prietenie,
Când tot ce ne-a legat, a fost legat de sărăcie.
Ultimele resurse sunt consumate pe vicii
Fals că norodul prost fericit la artificii.
Când masa nu-i masă, nevasta e grasă e dramă,
Și vezi că ultima c***ă e cea mai grijulie mama,
Și fiecare palmă mai adaugă un rid pe obraz
Viitorul într-un chibrit aprins și-o canistră cu gaz.
Mai vreau răgaz să cuget dacă chiar sunt un ratat
Sau chiar a meritat să se întâmple ce s-a întâmplat.
Transmit beat de la palat, am predat legătura,
Următorului îi proscris să nu-și poată ține gura.

Refren (Daria & Horia):
Nu am cerut nimic, decât steaua mea departe.
Unde nimeni nu ajunge să-i alunge lumina,
Și n-am putut să-ți cer nimic, din păcate
Decât foarte târziu în noapte să-mi ierți vina.

Refren: Pe lângă norii dreptății, cu cine te lupți tu?
Și ceasul nu mai poate, cu cine te lupți tu?
Și poate nu secunde, cu cine te lupți tu?
Zi-mi când pleci și unde!

Capul pe pernă când se lasă, să uite de stres
Și-nchizi ochii liniștit, conștient că mâine ai de ales
Îi compatimesc pe cei care mai găsesc plăcere
Luptă pentru putere, revolvere și avere
Într-o lume mai bună nu ne-am face soarta crudă
Iar noi 2 am alergat desculți prin iarba udă
Ștreangul n-ar mai plânge de gâtul ei sfidând cerul
Că l-a iubit și el i-a prăbușit deodată cerul
Tu ce-nțelegi din asta, ești mult prea mică pentru noi
Ne-am certat de atâtea ori, aveam dreptate amândoi
Sau de multe ori niciunul, hai aruncă prima piatră
Am pregătit alt obraz care uită, dar nu iartă
Găsim suspans în ceartă, uităm tot ce ne leagă
Nu poate câștiga cel ce nu știe să piardă
Viața ca o pradă scursă ca la final să zici
„Doamne iartă-mă te rog și vino să mă iei de aici”.

Refren: Pe lângă norii dreptății, cu cine te lupți tu?
Și ceasul nu mai poate, cu cine te lupți tu?
Și poate nu secunde, cu cine te lupți tu?
Zi-mi când pleci și unde!
x2

Cum e să lupți până la capăt pentru orice vis
Ce se transformă în coșmar când visezi cu ochii deschiși
C-am sperat la altă soartă, un copil să-mi spună tata
1000 de metri de garduri cu sârmă ghimpată
Tre’ să fii atlet și tre’ să fii atent la reguli
Impact frontal și n-am nevoie de AirBaguri
Cu cearcăne la ochi și ficatul găurit
Rămân fericit că nu mai e mult, tre’ să profit, tre’ să…
Cer iertare c-am făcut să plângă multe,
Am făcut să râdă sute, clovnul trist tre’ să se mute,
Nu te teme pentru mine, mama, sunt pregătit
Am văzut moarte și coarne, monstrul doarme liniștit
Cum e să râzi duminica în jurul mesei de Crăciun
Ca la întâlnirea de 10 ani când doar eu nu-s în costum
Consum, nu regret, compun, nu poet
Oricum… conduc încet până la capăt de drum și spun
„Unde-s visele mele? M-am săturat de voi
Nu mai vreau război, vreau visele-napoi
Unde-s visele mele? Vreau visele-napoi
Nu mai vreau război, m-am săturat de voi
Unde-s visele mele? M-am săturat de voi
Nu mai vreau război, vreau visele-napoi
Unde-s visele mele? Vreau visele-napoi
Nu mai vreau război, m-am săturat de voi”

Mai știi când ne plimbam și te strângeam de mână
Atunci râdeam și tu râdeai, acum tu plângi și afară tună
Nu știu nicio glumă bună, ia-ți inima-napoi
Că alții nu-s ca mine, poate alții nu-s ca noi
Dezamăgire știu și-o văd în orice final
Nu mă compar cu nimeni, dar cine-s eu să mă compar?
Sunt încă un x pe calendar, sunt doar un x normal
Prins într-un joc bizar care-mi ia viața ca pe-un dar
Dimineața… după încă o noapte nedormită
Că tre’ să vină banii, că vreau o viață liniștită
Poate asta implică un univers paralel la toate
La mine nu se aplică, că am fost paralel la mate
Prea văd rău în toate, totul prea de tot se poate
Dar încă vreau o ciocolată și un kilogram de fondante
E ca stratul gros de praf de pe colecția de casete
Și am un înger păzitor, da’ tare-i place să se-mbete.

Unde-s visele mele? M-am săturat de voi
Nu mai vreau război, vreau visele-napoi
Unde-s visele mele? Vreau visele-napoi
Nu mai vreau război, m-am săturat de voi
Unde-s visele mele? M-am săturat de voi
Nu mai vreau război, vreau visele-napoi
Unde-s visele mele? Vreau visele-napoi
Nu mai vreau război, m-am săturat de voi

Nu există certitudini, oricum nu în lumea asta
Că-i crezut că îl iubești și nu o să-și bată nevasta
Că ochii ăia 2 păreau atât de sinceri
Și ceilalți ochi n-o să plângă, n-o să-njure de îngeri
Fiecare pentru el, n-o să stea nimeni de pază
Că fiecare pentru el e singurul care contează
Zic chestii pe piese, dar n-am ținut cont de ele
Măcar nu zic chestii pe piese să umplu contul cu lovele
D-asta nu dorm nopțile și le petrec gândind
Sfidez sorțile, se deschid porțile ce mi se-nchid
NU vreau 15 milioane după 40 ani de muncă
Vreau să pun glonț pe țeavă când o văd pe mama slugă
Vreau cât să-mi ajungă să văd copii liniștiți
Fără pretenții, ca un băiat crescut doar cu cartofi prăjiți
Și toate astea lasă rece, lasă-l să plece
El a fost om bun 1987-2010

Unde-s visele mele? M-am săturat de voi
Nu mai vreau război, vreau visele-napoi
Unde-s visele mele? Vreau visele-napoi
Nu mai vreau război, m-am săturat de voi
Unde-s visele mele? M-am săturat de voi
Nu mai vreau război, vreau visele-napoi
Unde-s visele mele? Vreau visele-napoi
Nu mai vreau război, m-am săturat de voi.

Gabi Mitran:
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
Unde este Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată.

Horia:
M-am săturat să mă mint!
M-am săturat de speranțe utopice, cu aromă de absint!
M-am săturat de gândaci
Ridicând pretenții
Cu intenții
Când taci
M-am săturat să-mi doresc să mă placi!
M-am săturat de gânduri frumoase, ca de draci!
M-am săturat să vorbesc cu nimeni!
M-am săturat să mă satur, sunt epuizat, în gâtul mă-tii, taci!
Îmi vine să țip, gata!
M-am săturat de disperarea din ochii lui tata
E încă ceață
M-am săturat să mă complac într-un căcat de viață
Pline de “What’s Up”-ări agitați
Cine morții voștri sunteți, ca voi să mă judecați?
M-am săturat de spitale!
M-am săturat de Remeroane!
M-am săturat să înghit căcat, pe post de bomboane!
Indiferent de toane
Folosesc aceleași jargoane
Horia e doar un MC surd, cu boxe pe post de timpane
Iar viața e doar o tastatură fără butoane
Fără butoane…

Gabi Mitran:
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată
Unde este Horia, tată?
Sunt pierdut într-o lume ciudată
Unde-i Horia, tată?
Unde-i Horia, tată?
Unde este Horia, tată?
N-o lăsa pe altădată

1. Dac-avem în vine sânge
Îi suntem datori total
Maica Horie-încă plânge
Creşte iarba în Ardeal.

2. O clopotniţă se-ngână
Cu un nechezat de cal
O stea-n fântână
Nasc româncele-n Ardeal.

R: Nu-i român cel ce nu simte
Ca pe propriul crez moral
Cele trei cuvinte sfinte:
Mamă, tată şi Ardeal. | x 2.

3. Primăvară, zi de Paşte
Ce-i real e ireal
Fiul Sfânt aici se naşte
Dumnezeu e în Ardeal.

4. Prin Viteazul întregirii
Urcă-n calendar fatal
Ziua mare a Unirii
România-e-n Ardeal.

R: Nu-i român cel ce nu simte
Ca pe propriul crez moral
Cele trei cuvinte sfinte:
Mamă, tată şi Ardeal. | x 2.

5. Ţară iar în nedreptate
Şi-n codru ilegal
Ca soluţie la toate
Trece Iancu prin Ardeal.

Refren:
Moţii mei şi Apusenii
Fraţii mei şi toţi sătenii,
Stau şi-şi apără pământul
Şi dreptatea, şi cuvântul.

Noi credem în Dumnezeu
N-am făcut la nimeni rău,
Dar avem un jurământ
S-apărăm acest pământ.

Strigă Iancu-n toiul nopţii
Să nu vă jucaţi cu moţii.
Nu ştiţi voi cât poa’ să-ndure
Şi pun mâna pe săcure. X2

Refren

Cântă puiul cucului
Pe creanga Goronului.
Cântă cucule frumos
S-audă şi Horia-l nost’. X2

Refren

Mă strigă iarba de-acasă
C-o venit vremea de coasă,
Şi pădurile de brad
Toate m-aşteaptă cu drag, măi. X2

Refren

Între moţii mei mereu
M-am simţit în largul meu,
Vinul şi pita pe masă
Nu-s niciunde ca acasă. X2