Strofa 1: Haz
Orice mucos se crede emcee și vrea să mă-nvețe cum să fac muzică,
Am p***a mai mare decât ei, și ei se oftică,
Chiar și prima mea piesă sună mai bine decât tot ce-au făcut ei până acum,
Vezi-ți de treaba ta c***e și roagă-te să nu mă-ntâlnești pe drum.
Te bat cum vrei tu, până o să-nțelegi că,
Rapul nu-nseamnă doar beef – mai ai mult de muncă.
Hai să facem un simplu calcul, spui că te plac p***ele,
E și normal, așa sunt fetele și tu ești una dintre ele.
Stilul meu nu-i pervers, tu ești înapoiat,
Ma-ta a sperat, ca o să devii și tu odată bărbat.
Încă una și ai scăpat (și ai scăpat), și-am plecat,
Tu te piși așezat, spune că nu-i adevărat, am plecat!
De fapt am mințit, îmi bag p***a-n speranțele tale,
Ești pregătit de concertul tău de înmormântare?
Lume multă, marș funebru, un emcee de c***t între patru scânduri,
Piesele tale pe masa sunet, de farfurii și linguri,
Îngrop emcee de vii!

Strofa 2: Traian
Tu doar știi că mi se rupe,
Nimeni nu poate să evite să ne-asculte,
Uite unde s-a ajuns,
Am dezvoltat o lipsă totală de respect față de mulți,
Te-ncrunți, dar ce-ai putea tu p-alții să-i înveți,
Când te privești și nu-ți place ce vezi nici într-o mie de vieți!
Cu Haz puși pe ceartă: Distracție,
Dintr-o locație, numa’ bună pentru creație,
Stai deoparte, fa, fa-ți,
Treaba în altă parte să n-ajungem la orori și atrocități!
Da-ți seama, băi muc, amabilitatea ta falsă nu-i decât o farsă,
Nu ești emcee, stai acasă!
Data viitoare când te văd o să te salut cu scârbă,
Să șterg zâmbetul de pe mutra ta tâmpă, t***ă!
Sunt așa de sincer că te sperii, și da,
Liric sunt mereu deasupra ta.
Îngrop emcee de vii!