hatem – Versuri.pro

Saadi - Despre Binefacere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Un om văzu o vulpe cu piciorul frânt.
Părea lipsită de-ajutorul Celui Sfânt.
„Cum oare viețuiește sărmana lighioană?
„Cum poate fără labe s-agonisească hrană?”.
Așa gândea dervișul, plin de tulburare,
când apăru un leu cu un șacal în gheare,
din care înghiți mai mult de-o jumătate.
Din rest și vulpea se-nfruptă pe săturate.
Și-n altă zi, la fel pe vulpe o hrăni
Cel ce trimite hrană-n fiecare zi.
Având drept martori ochii, se vru și călătorul
hrănit mereu în taină de-a toate Creatorul.
Și-atunci se-ascunse ca furnica prin unghere.
Nici fiara nu se bizuie doar pe putere.
Dar nimeni pic de hrană nu voi să-i lase,
de-ajunse ca lăuta: piele, zgârci și oase.
Pierdu de slăbiciune și minte și tărie,
când auzi o voce venind în coșmelie:
„Te du, fățarnice! Fii leul plin de vlagă,
„și nu zăcea pierdut ca vulpea cea beteagă!.
„Precum un leu puternic tu să-ți faci rost de pâine.
„Decât s-ajungi ca vulpea, mai bine să fii câine!.
„Pe alții să-i hrăneşti din fapte îndrăznețe
„și nu să umbli după resturi la ospețe!”.
Avea Hatem cel darnic’ în marea-i herghelie
un armăsar ca vântul cu coama fumurie.
Și faima lui că-i darnic, trecând de-al său tărâm,
Ajunse la urechea-mpăratului din Râm.
„Alt om să-l poată-ntrece în dărnicie — nu-i!
„Și-alt bidiviu mai strașnic în bătaie — nu-i!”.
Dar împăratu-acela nu prea voi să creadă:
„Nevrednică scornire, dar n-am nicio dovadă!.
„Aș vrea pe armăsarul sireap de spiță-arabă,
„Hatem, de este darnic, să mi-l trimită-n grabă!”.
Un sol isteț de-ndată plecă spre tribul Tai.
Îl însoțeau și zece curteni în chip de-alai.
Solia-ajunse unde Hatem și-avea palatul.
Râvneau puţină tihnă cum apă însetatul.
Hatem întinse masa, un cal tăie în grabă
Și împărți zaharuri și câte o podoabă.
Străinii se culcară. Și-abia a doua zi
Hatem află de rostul înaltei lor solii.
Cuprins a fost de-dată de zbuciumul căinții.
Părea că-i beat și-n palme el își înfipse dinții.
„Să dăinuie-a ta faimă-ndelung, cât veșnicia!
„De ce din prima clipă tu nu ți-ai spus solia?.
Căci pe-armăsaru-acela fără de-asemănare,
„ca să-mplinesc ospățul, îl pusei la frigare.
„Temându-mă de ploaie sau de vreo vijelie,
„eu nu-l lâsam să pască cu-ntreaga herghelie.
„Și cum n-aveam în preajmă nici urmă de vânat,
„l-am scos pe loc afară din grajd și l-am tăiat”.

Johann Wolfgang Von Goethe - Suleika - Ești Al Meu Abia de-o Clipă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ești al meu abia de-o clipă;
Cânt, fac de răsfăț risipă,
Dar te strângi din nou în tine;
Ce te doare? Ce nu-i bine?
Hatem.
Ah, Suleika, astăzi caut
Să învinui, nu să laud!
Cântă-mi cântecele mele,
Veșnic, în chip nou, sub stele.
Cele spuse-mi plac în parte,
Dar vârâte-s nu-s din carte,
Din Hafis sau Nisami,
Din Saadi ori din Djami.
Eu părinți-mi știu, copilă;
I-am citit din filă-n filă,
Și țin minte stihuri, nume;
Eu scriu cânturi noi pe lume.
Ieri doar le-am compus. Dar, oare,
Altul te-a vrăjit sub soare?
Răsuflarea ta divină
Azi parcă mi-ar fi străină.
Cel ce-acum te-nviorează
Dragostea ți-o ține trează
Ispitind, vrăjind ca mine
Prin armonicele rime?
Suleika
Cât timp departe Hatem era,
Fata a-nvățat câte ceva:
El mult o înălțase-n slavă,
Și despărțirea-i probă gravă.
Străin pe lângă cânt îmi treci?
Dar eu l-am scris – și-al tău e deci!

Johann Wolfgang Von Goethe - Nu Hoți, Nu Prilejul Face

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu, hoți nu prilejul face;
El e hoț, căci mi-a furat
Dragostea de-o vreme-ncoace
Și gol pieptul mi-a lăsat.
Ție el ți-a dăruit-o
Viața ce am strâns în piept.
Sărăcit acum, iubit-o,
Viață de la tine-aștept.
Dar în ochii tăi simt milă,
Când sclipesc ca pur topaz,
Și la sânul tău, copilă,
Soarta mea-i ferice azi.

Johann Wolfgang Von Goethe - Cum Suleika Te Chemi Acum

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cum Suleika te chemi acum, și eu
Un nume să-mi aleg se cere.
Când iubitul ți-l vei cânta, mereu
Hatem să-i spui ți s-o cere.
Hatem să-mi zic – de bună seamă
Cutezanță nu mi se cere.
Dacă Sfântul Gheorghe te cheamă,
Să fii chiar Sfântul nu ți se cere.
Hatem Thai, sau Atotdătătorul,
Cum sărac mi-s, să fii nu se cere.
Hatem Zograi doar, bogat trăitorul
Dar cu ochii pe-amândoi să fiu
N-aș face rău, ba chiar s-ar cere.
Să dai și să primești al fericirii har viu,
Eternă plăcere-i! – S-o ai se cere.
Iubind, desfătarea în doi eu știu
Că-i rai – și raiul să-l ai se cere.

Johann Wolfgang Von Goethe - Hatem - Plete Închisoare Nouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Plete! Închisoare nouă!
Rob vă sunt pentru vecii.
Nu mă-mpotrivesc eu vouă,
Șerpi iubiți și castanii.
Inima doar trăinicie-i –
Flori de primăvară-n miez;
Etnă clocotindă-i vie-i
Ea, sub neguri și zăpezi.
Copleșești ca aurora
Zidul de copaci severi
Și Hatem iar simte ora
Grea de arșiți și-adieri.
Înc-o sticlă! Eu, aice,
Pentru dânsa beau acum.
„Pentru mine-a ars” – va zice,
De-o să afle-un pumn de scrum.

Johann Wolfgang Von Goethe - Pot Să-Ți Tâlcuiesc Visarea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pot să-ți tâlcuiesc visarea!
Nu-ți spuneam cum, an de an,
Logodește-se cu marea
Dogele venețian?
Prin inelul ce ți-l smulge,
Râului mireasă-i ești,
O, inspiri visare dulce,
Mii de cântece cerești.
Eu din plaiuri hindustane
Spre Damasc umblat-am, hăt,
Tot cu alte caravane,
Marea Roșie s-o văd.
Cu terasa, unda lină,
Crângul – tu nuntit m-ai vrut,
Ție harul meu se-nchină
Pân-la ultimul sărut.