gunoaie – Versuri.pro

Christian W Schenk - Conotații Matinale

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Când te-am văzut pe stradă-ntâia oară
desculț, murdar, cu haina ruptă,
mâncai un rest de pâine tributară
mucegăită și cu pofta întreruptă
de paznicii gunoaielor pe străzi.
Pe bănci și sub ziare-ți cauți odihna,
iar când e frig te încovrigi în lăzi
ascunse bine, să-ți priască tihna.
La ora cinci brutarul bagă pâine-n
gura cuptorului care, nesățioasă,
înghite ochi de-nfometat
și ochi de câine.
Mirosu-ți amintește de acasă….
În fiecare zi după dejun,
umblând pe străzi sătul, bogat și bine,
văzându-te cerșind mă indispun.
O, cât îmi amintești de mine!

Rafael Alberti - Elegii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

1 – Suferința ulcioarelor fără apă, căzute în surghiunul lucrurilor neînsuflețite.
2 – Știrea despre asasinarea nopții, părăsită între mărăcini, arcuri sfărmate și tinichele vechi.
3 – Sticla care nu s-a spart în cădere și trăiește cu gâtul înfipt în oazele gunoaielor.
4 – Pansamentul rupt al unei răni, târât de furnicile de la ora trei după-amiază.
5 – Șuvoaiele de apă cărbunoasă care trezesc tunelurile din somnul lor cu gura deschisă.
6 – Bondarul care-și înfige capul în spinul unui mărăcine.
7 – Cutia de chibrituri goală alături de balega cailor.

Pasărea Colibri - Boxerul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Un băiat sărac sunt
Și povestea mea o știi.
Nu m-am mai putut opune
La un pumn de bâlbâieli și de promisiuni.

Minciuni, prostii,
Dar auzi doar ce dorești s-auzi,
În rest urechea astupi.

Și adio tot și familie,
Și am plecat la drum, un pusti
Agățându-mă de oricine
Și alergând apoi cu teamă
Doar prin gări pustii.

Tot mai rău
Căutând prin mahalale
Unde cei în zdrențe dorm
Un culcuș, un colț de iarbă, un subsol.

Am venit să-mi iau o slujbă
Cu salariu în bacșiș,
Dar nu sunt oferte,
Doar un vino-ncoa-n ureche
Șoptit de fete încet.

Cinstit vă spun
Uneori, când eram singur,
La ele alergam.

Zac c-un sloi de gheață în palton
Cu ochii larg deschiși și sunt dus
Unde iarna nu te-atinge
Chiar atât de rău, nu prea rău.
Și sunt dus..

Un boxer stă prin gunoaie
El ce lupta o iubea
Și prin gând îi umbla iară
Căderile multe la podea
Și pumnii cu grămada
Pan’ ce urlă pus pe plâns
Uite plec eu, uite plec eu
Dar rămâne pumnul strâns.
Lailalai, lailalai..

Eugenio Montale - La Mare (Sau Aproape)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ultimul greier scârțâie
pe scoarța galbenă a eucaliptului
copiii culeg coconari
indispensabili la gelatină
un ogar urlă de după zăbrelele
unei vile acum nelocuite
vilele au fost construite de părinți
dar copiii n-au avut chef de ele
ar fi aici spațiu pentru o sută de mii de sinistrați
de-aici nu se vede nici măcar țărmul
dacă așa se poate numi acel optzeci la sută
cedat pentru cei care fac baie
și ar fi prea mult să pretinzi
o pace pentru pescăruși
marea este dealtfel infestată
în timp ce gunoaiele laolaltă
formează mici dealuri plastice și ondulate
distruse gardurile vii au fost dați afară
delicioșii fii ai ruginei
pitulicile sau sfredelușii cum adesea
îi citează poeții. Și mai e și câte un boboc
de magnolie eticheta unui pediatru
dar aici copiii zboară pe biciclete
și n-au nevoie de îngrijirea lui
Cine vrea să inhaleze valurile de duhoare
ale muzei timpului nostru precaritatea
poate trece pe aici fără de grabă
lovitura dură e cea care înspăimântă
și nu evanescența suflarea dulce a nimicului
Hic manebimus de vă place nu chiar
optim dar cel mai bine va fi foarte asemănător
cu moartea (și asta place numai celor tineri)

Implant Pentru Refuz - Eutrofie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ai văzut vreodată cum arată câmpul
După ce trec hoarde?
Cum e plin de pungi de plastic, conserve și sticle goale?
Ai văzut vreodată cum arată dimineața
După mici escapade
De golit la întâmplare portbagaje pline de moloz și gunoaie?
Da, am văzut și ce dacă?
Oricum nu-i treaba mea și nici nu-mi pasă!
M-ai găsit pe mine de fraier?
Hai valea! Dispari! N-am aer!
Ai văzut vreodată peștii cum ies la suprafață
Căutând o gură de aer?
Acel spectacol grotesc al morții ce vine plutind în otravă?
Ai bănuit vreodată câte bombe se strâng
În adâncuri de mări și oceane
Și cum reușim noi să le aranjăm, să le punem în straturi?
Indiferența și mercur
Imprudența și cupru
Inconștiența și zinc
Neglijența și cadmiu.
Da, am văzut și ce dacă?
Oricum nu-i treaba mea și nici nu-mi pasă!
M-ai găsit pe mine de fraier?
Hai valea! Dispari! N-am aer!
refren:
Hrănește-mă cu plastic
Îngroapă-mă-n toxine
Hrănește-mă cu sticle
Îngroapă-mă-n reziduuri.
Ai văzut vreodată cum se așază praful pe lângă combinate?
Și când vântul nu-l bate cum se strâng monștrii de noxe galben-albastru, roșu și gri?
Pentru fiecare copil câte un nor
Pentru fiecare pădure o nuanță
O ofertă generoasă de substanțe
Și ai să vezi cum nepoții tăi
Vor purta mască și costume
Și vor compune în cinstea naturii poezii POSTUME
Nu-mi pasă dacă apa-i otrăvită
Și nici dacă mor mii de specii
Din cauza mea!
Nu-mi pasă că planeta e rănită
Și viața se stinge
Din cauza mea!

Anna Ahmatova - Creație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Cadența odică nu-i pe măsura mea
Nici elegii sublime nu voi scrie.
În vers nimic nu poate fi așa
Cum trebuie să fie.
De-ați ști din ce gunoaie poezia
Se naște fără teamă, sfidătoare
Cum crește pe sub garduri păpădia,
Cum brusturul răsare.
Mâine, strigăt, miros de pucioasă,
O taină – mucegaiul din fereastră..
Și poezia gingaș se revarsă-
Spre bucuria mea și-a voastră.

A E Baconsky - Bahnhof Zoo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Fum de țigară, gunoaie, măști sumbre – lumina
Cade pieziș trăgând după ea patru bețivi adormiți
Și hârtiile ambalajelor ieftine umblă ca frunzele,
Foșnind pe mozaicul murdar. Sus, un păianjen imens..
Și femei cu ochi roșii de iepure își plâng țările lor
Adormite în Asia, în timp ce trenul tună deasupra tavanului
Strivind cuvintele unor graiuri pestrițe. Afară e noapte
Și cineva adulmecă stelele. Altul e singur. Altul ar vrea
Să-și aducă iubita, căci e mai bine aici. Dar toți știu că nu sunt
Decât larvele bogăției străine și că odată fiecare-și va da duhul
Departe, pe limba lui.

Vasile Mic - Pe Pământ

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Vasile Mic.
Pe pământ.
Că e ploaie,
Că nu e ploaie.
Gunoaiele vin,
Rămân gunoaie.
Că e zăpadă,
Nu e zăpadă,
Gunoaiele lasă
Gunoaie-n cascadă.
Că e soare,
Că nu e soare,
Gunoaiele rămân…
Să-mpresoare.
Că e vânt,
Că nu mai e vânt,
Gunoaiele patriei…
Rămân aici,
Pe pământ.

1-Q Sapro - Nu Mai Tăiați Copacii (Skit)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Bă, ce mă enervează ăștia care taie copacii să facă hârtie pentru a o imprima, cu reclame, care să le bage la mine în cutia poștală.
Cretinilor, încercați să tastați scriind un e-mail, și vă promit io că n-o să vă doară buricele degetelor.
Oricum, trageți o fugă până-n pădure și cereți-vă scuze. Și adunați mizeria care o faceți acolo, gunoaielor! Și apropo, t***elor, nu mai cumpărați haine de blană, că ăștia omoară animale, să vă îmbrăcați voi, animalelor!.
Dă-te dracu…