groază

Georg Trakl – Guzganii

de

În curte, tomnatică, lună de vară,Streșini aruncă fantastice umbre.În goale ferestre e liniște iar.Guzganii acum din cotloanele sumbreIes șuierând, și se iau pe urmele lorUn groaznic miros de latrinăCe-n clarul de lună, ușor,Ca o fantomă se-nclină.Și lacomi se ceartă, turbați,Și-n hambare și-n odăi se răsfață,Prin grâne și fructe uitate.În neguri gem vânturi de gheață.

Geo Bogza – Coșmarul

de

Coșmarul.Rataceam parcă printr-un oraș al câinilor.Câini, numai câini treceau pe stradă:Unii într-o parte, alții în alta.Toți purtau câte o servietă gălbuieȘi treceau, plini de importanță, într-o parte și alta.Mirarea mea n-ar fi fost atât de mareȘi nici spaima ce m-a lipit de ziduriDacă din privirile pe care mi le aruncauN-aș fi înțeles că servietele lor … Citește mai mult

Gheorghe Pitut – Satul

de

Părinții cred mai mult în grinzile de lemn,în bolovanii strânși la temelia casei, în câinii care stau la pază, e-atât de aproape soarele că poți să-l torni pe pâine ca mierea dintr-un stup, și ce prietenie mai trăiește între un om și dealul pe care-l duce-n spate, dar noaptea groaza umflă pereții până crapă, o … Citește mai mult

Ted Hughes – Genealogie

de

La început a fost Țipătul,Care a zămislit Sângele,Care a zămislit Ochiul,Care a zămislit Groaza,Care a zămislit Aripa,Care a zămislit Osul,Care a zămislit Granitul,Care a zămislit Violeta,Care a zămislit Ghitara,Care a zămislit Dulcele,Care l-a zămislit pre Adam,Care a zămislit-o pre Maria,Carele l-a zămislit pre Dumnezeu,Care a zămislit Nimicul,Care a zămislit pe Niciodată,Niciodată, Niciodată, Niciodată,Care l-a zămislit … Citește mai mult

Friedrich Nietzsche – După O Noapte Cu Furtună

de

Azi mi-atârni ca o perdea cernită,Tulbure Zeiță, la pervaz,Groaznic saltă coama ta stârnită,Groaznic vin pâraiele-n talaz.Ah! Ia licăr de văpăi grăbite,În tumultul tunetelor, des,Vrăjitoare-n văile-aburite,Tu un elixir al morții-ai dres!Groaznic auzit-am cum se-ngânăGlasul tău, când jalnic, când voios,Ochii tăi văzutu-i-am, și-n mânăFulgerul ce-amenință tăios.Și-astfel înarmată-n noaptea asta,Ai pășit spre patul meu pustiu,Mi-ai lovit cu lanțul … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Groaza

de

Noaptea, stăpâne Hristoase-al meu,mintea și sufletul păzește-micând în jur încep să se perindeFiințe și Lucruri care nume nu auși cu picioarele lor descărnate prin încăpere aleargă,strânse roată lângă patul meu cu privirile ațintite –și mă privesc de parcă m-ar cunoaște,de parc-ar hohoti fără de glas, anume să mă sperie.O știu, da, mă țintuiescde parc-ar aștepta … Citește mai mult

Ionel Zeană – Nopți la Zarcă

de

Șoapte putrede, nu voci,Bezne-nfiorătoare.Ca-ntr-o baltă duhnitoareColcăim, bieți mormoloci.Ce urși vin din peșteri reciȘi sub pașii grei ne calcă?Dai un geamăt, strâmbi o falcăȘi adormi apoi pe veci.Ca din haos, din abis,Vântul sub zăbrele plânge;Leșul lunii, plin de sânge,Se rostogolește-n vis.Stelele cu ochi de lupIes din văgăuni la pânde.Haite de vampiri, flămânde,Ne sug sângele din trup.Ah, … Citește mai mult

Negura Bunget – Din Afundul Adâncului Întrupat

de

Precum din groaza cea de veacuri,În umbra a gonit-o,Prin copaci, prin glas de frunză,Prin vârf de piatră,Spurcata-nțelepciune,Tăbărât-a vitejește,Supunând și-asuprind.Cu coarne de jertfelnic,Privirea de jignie,Misaleste zdrobind despuiPrin geamăt.Potrivnica mânieDin afund de întuneric,Din afundul adâncului.Și-aci, în miază de negru,Întrupat s-aSilnicul-ntuneric.