grai romanesc – Versuri.pro

Constantin Enescu - Limba Românilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Limba doinelor de jale şi a celor de speranţă
A marcat din deal în vale pe ai patriei străbuni,
Dând putere în unire şi în jertfă cutezanţă,
Când străinii încercară multiple incursiuni.
Limba mioriţei blânde şi a marilor haiduci
S-a păstrat ca scump tezaur pe-al istoriei altar
Şi pe drumuri de restrişte şi la marile răscruci
Limba noastră românească a fost dulce avatar.
Limba marilor poeţi strânşi sub bolta nemuririi,
Au dat mii de diademe sfinte-n suflet de român
Şi-au lăsat culturii noastre stihuri ale mântuirii
Unui neam carpatic, cu-un puternic dac plămân.
Limba doinelor de jale şi azi plânge îngrădită,
De cuvinte noi străine ce purced să amărască
Graiul dulce mioritic şi cu slova grav ştirbită
În primejdie se află, dulcea limbă românească.

Gheorghe Sion - Limba Românească

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce viețuiți!.
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?.
Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu!

Petre Ghelmez - Lauda Limbii Române

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Lasă-mă în patria de cuvinte,
Acum să colind
În patria de cânturi, de șoapte, de murmure,
Cerul și pământul,
Într-o rostire de gând
Cu brâu de aur dulce să le cuprind,
Înțelesuri din veac,
Și de-acum,
Pe crestele-albastre-ale timpului,
Neostenite să dăinuie.
Lasă-mă, dragostei mele de tine,
De țară, de mumă, de frate, de zbor să-i zic dor.
Lasă-mă răzimat în ușile graiului,
Să plutesc ca pe-un nor,
Dealuri de sunete să urc, să cobor,
Din gura pădurii,
Până la gura câmpului, muntelui, raiului.
Lasă-mă, focul ideii,
Pe plaiul acesta-nstelat, să-l ridic spre cuprindere.
Necuprinsului
Margini să-i fac!
Cuprinsului.
Nemărginire și martor să-i fiu!
O, cât de bogat, cât de sărac
Este sufletul meu în învăpăiata aprindere
Ce aproape — adevărul din limba vorbită, ce viu!
Piară munții, piară câmpiile,
Piară stejarii și apele,
Piară, de vor, ele însele, pietrele!
Nimic, încă, de-ar fi,
Sub privire să nu ne rămână,
Ne-am înălța iarăși — turnuri spre soare — vetrele,
Din puterea aceasta, pururea nouă stăpână,
Prea curată, biruitoarea-ntru cântec,
Patria din laptele mamei – limba română.

El Nino - Pe Limba Noastră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

El Nino:
Te văd că suferi și nu vrei să recunoști
Sunt atâția-n jurul tău dar pentru tine toți sunt proști.
Monștrii pe pământ, n-am un cuvânt să definească
Toate gândurile mele ți le spun pe limba noastră.
Am o fereastră, deasupra capului respir
Aer curat atunci când orașu-i în delir
Și mă inspiră atunci când intru în metrou
Când cobor la magazin, de fapt lucrez la un tablou.
E totul nou, da’ toate-s vechi cum le știam
Să fii tare nu-i de-ajuns, aici tre’ să fii titan.
E unu’ slab prin cartier se dă Van Damme,
E altul mai tăcut, îl vezi des la Moneygram.
Am un ocean aproape, vara 40 de grade,
Am un con de gigi bun, mă-ntind pe plajă, plec departe.
Pe limba noastră, ce-ar putea să ne doboare
Când ți-am zis de la-nceput că ne-am făcut poeți de foame!

Dragoș:
Pe limba noastră, o limbă străină
Pentru voi îmi pun inima pe foi, multe ploi,
Abătute peste mine și credeam că sunt șmecher,
Până viața mi-a arătat că eu eram doar un gunoi
Și-am realizat cât de importantă e familia
Și m-am schimbat, drogurile nu-mi aduc fericirea.
Îi văd că-s diferiți ca ciocolata și vanilia
Și dacă au un par în mână se cred mafia din Sicilia.
A, și vreau să merg mult mai departe
Să trec peste toate lacrimile vărsate și poate
Că asta a fost să fie,
Dumnezeu mi-a pus un pix în mână și mi-a zis:
„Lasă strada, scrie!”

Robert DRG:
În ’81 vedeam primul răsărit de soare,
Era atât de românesc și plin de culoare.
Încercam cu pași mărunți să mă ridic pe picioare
Să-nțeleg sensul cuvintelor pe românește în continuare,
Dar una singură mi-a plăcut și-am prins-o repede,
Era plină de dragoste și-atat de limpede,
Jargoane, consoane, înjurături ce-ți dau frisoane,
Dar coane, e graiul românesc ciripit de fiecare.
Ce-mi trebuie altă limbă când asta-mi e mamă?!
Când urc pe scenă, românii mei atât de frumos aclamă..
I-aș face reclamă în toată lumea, de lunea până lunea
Să duc tradiția mai departe continuând misiunea.
Pe limba noastră, cea mai proastă glumă
Dac-o dă unu’ din frați, tre’ să știi că-i cea mai bună!

Stres:
Era să jur că nu mai scriu,
Dar fără versuri e pustiu ca la metrou noaptea târziu.
La fel de pustiu ca „puștiu” fără diacritice,
Plus că bulangii n-ar mai avea ce să critice.
Poezia mea o spun pe limba noastră
Că în altă limbă ar fi exprimarea proastă.
Timpu-nseamnă bani și uite cum trec anii,
Fără îndoială că trupa lu’ Gwen Stefani.
Singurul cec pe care-l știu e mic check-u,
Singurul MC care fac bani e MC (mec-u „mcdonalds”)
Recunosc că n-o să mă las de scris
Sunt dependent de scris ca un davaist profesionist.
Pe limba noastră, cea mai proastă glumă
Dac-o dă unu’ din frați, tre’ să știi că-i cea mai bună!

Laura Lavric - Moldova, Mândră Grădină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunză verde de sulfină,
Moldovă, mândră grădină,
Ai câmpiile cu flori
Și oamenii muncitori,
Moldovă, Moldova mea!.
Cât prin lume am umblat
Loc mai mândru n-am aflat,
Case mândre și poieni
Ca la noi la moldoveni,
Moldovă, Moldova mea!.
Sunt româncă și-mi iubesc
Graiul dulce românesc,
Că-n Moldova m-am născut
Și cu dragoste o cânt,
Moldovă, Moldova mea!.
Moldovă, dragostea mea,
Eu întruna ți-oi cânta,
Cântece de dor și joc
Care-mi poartă mult noroc,
Moldovă, Moldova mea!

Ion Pillat - Crez

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Cu versul meu n-am vrut să plac mulțimii,
Nici snobilor puțini să țin isonul;
Am zis doar pentru mine jocul rimii
De mi-a venit, curat în suflet, tonul.
Nu m-am silit să cânt pe marii zili,
Nici să slăvesc mereu ce-aduce anul.
Las altora să facă pe abilii –
Doar graiul românesc mi-a fost tiranul.
Cum ar putea, de l-aș uita o clipă,
Ca el mai vrednic alt stăpân să-mi fie,
Cu rădăcini de sânge, o aripă
Când m-ai legat de umeri, Poezie!

Victor Eftimiu - Odă Limbii Române

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Alcătruire de cuvinte românești,
Îți văd prin veacuri inedita bogăție.
Întinerind, pe zi ce-mbătrânești,
O, grai din viitor, mărire ție!
Din aurora, magic te-arătai,
Ai preschimbat bordeiele-n palate.
Te văd cum gloriosul drum ți-l tai,
În falduri de sonorități catifelate.
Carpatul ți-a fost leagăn și amvon,
Recolte minunate, îți destina.
Vestigiul dac și farmecul slavon,
Înfipte-n armătura ta latină.
Călugărul elin și vajnicul cazac,
Stambulul și Parisul te-altoiră.
Supreme deveniri în tine zac,
Clamori de corn, înfiorări de liră.
Mărire ție, grai de viitor!
Superbe minți se vor scălda în tine.
Ai fost un lac – ești valul curgător,
Ești fluviul impetuoaselor destine.
Alcătruire de cuvinte românești,
Atâtea năvăliri te fecundară!
Întinerind pe zi ce-mbătrânești,
Eu te visez proteică și lapidară!