El Nino – Pe Limba Noastră

El Nino:
Te văd că suferi și nu vrei să recunoști
Sunt atâția-n jurul tău dar pentru tine toți sunt proști.
Monștrii pe pământ, n-am un cuvânt să definească
Toate gândurile mele ți le spun pe limba noastră.
Am o fereastră, deasupra capului respir
Aer curat atunci când orașu-i în delir
Și mă inspiră atunci când intru în metrou
Când cobor la magazin, de fapt lucrez la un tablou.
E totul nou, da’ toate-s vechi cum le știam
Să fii tare nu-i de-ajuns, aici tre’ să fii titan.
E unu’ slab prin cartier se dă Van Damme,
E altul mai tăcut, îl vezi des la Moneygram.
Am un ocean aproape, vara 40 de grade,
Am un con de gigi bun, mă-ntind pe plajă, plec departe.
Pe limba noastră, ce-ar putea să ne doboare
Când ți-am zis de la-nceput că ne-am făcut poeți de foame!

Dragoș:
Pe limba noastră, o limbă străină
Pentru voi îmi pun inima pe foi, multe ploi,
Abătute peste mine și credeam că sunt șmecher,
Până viața mi-a arătat că eu eram doar un gunoi
Și-am realizat cât de importantă e familia
Și m-am schimbat, drogurile nu-mi aduc fericirea.
Îi văd că-s diferiți ca ciocolata și vanilia
Și dacă au un par în mână se cred mafia din Sicilia.
A, și vreau să merg mult mai departe
Să trec peste toate lacrimile vărsate și poate
Că asta a fost să fie,
Dumnezeu mi-a pus un pix în mână și mi-a zis:
„Lasă strada, scrie!”

Robert DRG:
În ’81 vedeam primul răsărit de soare,
Era atât de românesc și plin de culoare.
Încercam cu pași mărunți să mă ridic pe picioare
Să-nțeleg sensul cuvintelor pe românește în continuare,
Dar una singură mi-a plăcut și-am prins-o repede,
Era plină de dragoste și-atat de limpede,
Jargoane, consoane, înjurături ce-ți dau frisoane,
Dar coane, e graiul românesc ciripit de fiecare.
Ce-mi trebuie altă limbă când asta-mi e mamă?!
Când urc pe scenă, românii mei atât de frumos aclamă..
I-aș face reclamă în toată lumea, de lunea până lunea
Să duc tradiția mai departe continuând misiunea.
Pe limba noastră, cea mai proastă glumă
Dac-o dă unu’ din frați, tre’ să știi că-i cea mai bună!

Stres:
Era să jur că nu mai scriu,
Dar fără versuri e pustiu ca la metrou noaptea târziu.
La fel de pustiu ca „puștiu” fără diacritice,
Plus că bulangii n-ar mai avea ce să critice.
Poezia mea o spun pe limba noastră
Că în altă limbă ar fi exprimarea proastă.
Timpu-nseamnă bani și uite cum trec anii,
Fără îndoială că trupa lu’ Gwen Stefani.
Singurul cec pe care-l știu e mic check-u,
Singurul MC care fac bani e MC (mec-u „mcdonalds”)
Recunosc că n-o să mă las de scris
Sunt dependent de scris ca un davaist profesionist.
Pe limba noastră, cea mai proastă glumă
Dac-o dă unu’ din frați, tre’ să știi că-i cea mai bună!