gradinar – Versuri.pro

Stefan Augustin Doinaş - Trandafirul Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În Țările de Jos, într-un vechi burg
încins cu holde arse de pelagră,
un grădinar visă într-un amurg
un straniu trandafir cu floare neagră.
Și ani de-a rândul visul lui rămase
deasupra casei, ca un cer închis;
iar păsările, când veneau sfioase,
zburau cu aripi fragede prin vis.
Dar ochii lui și mâinile în friguri
păliră lent sub zări verzui, iar el
mereu se aplecă pe nalte diguri
ținând holbat al apelor inel.
În mări, epave cu catarge moi
dădură rădăcini, în timp ce bradul
de șapte ori se scutură de foi
și zeci de fluvii își schimbară vadul.
Altoiuri albe, muguri sângeroși
în van își împleteau pe rând nuanța.
Și într-o zi, când trâmbițau cocoși,
pieri sub cerul de rubin speranța:
căci fata grădinarului hrănind
la sânul ei trei luni un șarpe harnic,
îi îngropă cenușa sus, pe grind,
sub trandafiri, – dar totul fu zadarnic.
Chemați din țări străine, magi de seamă
se-ntoarseră-n ținuturile lor,
vorbind de-a lungul drumului cu teamă,
de lucrul fermecat și fără spor.
Iar grădinarul putrezi în mlaștini,
sub zborul păsărilor care trec
în unghi prelung spre țările de baștini
pierind în ceruri ca-ntr-un alb înec.
Cadavrul lui strălumina sub valuri
o noapte-ntreagă, ca o stea de sus.
Și-odată, cum lucrau cântând pe maluri,
bărbații deslușiră spre apus
cum apele se scurg grăbite foarte,
și, ca într-un descântec de deochi,
un chip se ridica din ape moarte
purtând zăbranic sumbru peste ochi.
Copiii zâmbitori crezură-o clipă
că liliacul apei poate fi.
Dar ceea ce li se părea aripă
vărsând un sânge stins, se vesteji.
Abia atunci bătrânii pricepură
că trandafirul negru, mult visat,
crescuse lin, ieșind prin nări și gură,
din craniul pur al celui înecat.
Acum, când bate vântu-n echinocții,
în șapte fortărețe un nebun
vestește despre el la miezul nopții.
Iar oamenii se-nchină lung, și spun
că-n Țările de Jos, în vechiul burg
încins cu holde arse de pelagră,
fantoma lui se plimbă-n ceasul murg
și poartă-n loc de ochi o floare neagră.

Rabindranath Tagore - Grădinarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Grădinarul

Poete, se-apropie seara; îți încărunțește părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spuse poetul – și-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc și dacă
Ochii lor lacomi cerșesc muzica menită să le curme tăcerea
Și să vorbească pentru ei.
Cine le va țese cântece de iubire, dacă eu stau pe țărmul vieții
Și contemplu moartea și viața de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Șacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-și căminul, vine aici să vegheze
Noaptea și cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i șoptească tainele vieții, dacă eu, închizându-mi
Ușile, aș încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunțește părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce și simplu, iar alții – un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce țâșnesc la lumina zilei, iar alții – lacrimi ascunse în întuneric.
Toți au nevoie de mine și eu nu am timp să cuget la viața de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunțește părul!

Eugenio Montale - Intermezzo

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Grădinarul
se hrănește cu ciuperci de gunoi
excelente, după spusa lui,
au dispărut aricii,
dulcii, zburliții porculeți
din desișuri,
e-un anotimp intermediar,
printre băltoace treci, iar soarele
culoarea-și schimbă-n tot mai rare raze,
pare că aleargă uneori, că zăbovește
a lene sau că explodează chiar;
și timpul inimii e o părere,
viața s-ar putea coagula
și-ar spune într-o clipă ceea ce
îi trebuia mai mult spre-a se ceda
pe sine unui vicar al său.
Se-ntâmplă așa la toate trecerile
din calendar, și nimeni nu-și dă seama.

Ion Pillat - Grădinarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Le știe. Cântărind uscate cepe
Din ochi numai, a și văzut în zori:
Albastre, roșii, albe, mii de flori
Pe strat, când anotimpul lor începe.
Cu mintea el îmbracă țarini, stepe –
A florilor oștire n-o măsori:
Zambilele, turbane de ninsori,
Lalelele, pașale trase-n țepe.
Cunoaște cu migăli de fântânar
Cât dor de apă duce fiecare,
Și cerului o cere ca un dar.
Cu el pornesc purtând o stropitoare,
Cădelnițând belșug, cu pasul rar
Visând la truda florii din răzoare.

Attila Jozsef - Grădinar Voi Fi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Grădinar voi fi, pom sădesc,
de zori și eu mă trezesc,
nu voi avea altă grijă,
decât floarea altoită.
Orice floare altoită,
ca floare-mi va fi iubită,
va fi urzică, tot nu-mi pasă,
floare-mi va fi, adevărată.
Lapte beau și trag din pipă,
de propria faimă s-am grijă,
pericolul nu mă va răni,
pe mine însumi mă voi sădi.
E nevoie, foarte tare,
la răsărit și apus de soare –
dacă lumea asta crapă,
floare să aibă pe groapă.

Baba Tahir - Trebuie Tăiați și Smulși Din Rădăcină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Când pomi se pleacă peste zidul din grădină, / cuprins de jale-i Grădinarul și suspină. ... →