Goethe – Versuri.pro

Johann Wolfgang Von Goethe - Întâia Pierdere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

J. W. GOETHE.
ÎNTÂIA PIERDERE.
Cine poate să învie
Vremea dragostei dintâi?
Cine-nvie doar o oră
Din frumosul timp apus?
Singur îmi hrănesc durerea
Tânguindu-mă tot mie
Și-mi jelesc norocul dus.
Cine poate să învie
Dulcea vreme ce-a apus?.

Johann Wolfgang Von Goethe - Știi Tu de Țara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știi tu de țara..
(Mignon)
Johan Wolfgang Goethe.
Știi tu de țara cu lămâii-n floare,
Cu portocale-aprinse-ntre frunzare?
Un vânt ușor din ceru-albastru bate.
Tăcut e mirtul, laurul înalt e
Știi țara, tu?
La ea, la ea,
Iubitul meu, cu tine aș pleca.
Știi casa, tu? Se-nalță pe coloane.
Străluce sala, licăresc cotloane,
Și marmuri stau și mă privesc cu milă:
Ce ți-au făcut, sărmana mea copilă?
Știi casa, tu?
La ea, la ea,
Cu tine-ocrotitorule-aș pleca.
Poteca știi, prin nouri, sus, la munte?
Catâru-și cată drumu-n ceți cărunte;
În peșteri stă un neam străvechi de zmei;
Puhoaie cad, se prăvălește stei,
Poteca știi?
La ea, la ea,
Ne duce drumul! Tată, de-am pleca!.
J. W. Goethe
PoeziiEditura Helicon, Timișoara-1994

Johann Wolfgang Von Goethe - Către Suleika

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

(1749-1832)
– din divanul de est-vest –
În traducerea lui Christian W. Schenk.
În parfum te vreau eu toată,
Bucurii să ai din plin,
Mii de trandafiri deodată
Cum răsar așa declin.
Ca flaconul tău ce-ngână
Tot parfumu-mbătător
Să-l pot ține-n a mea mână
Nu-mi ajunge lumea lor.
Lumea lor, iubire plină,
Umplu un întreg pocal,
Sufletele fără vină
Poartă cântece pe val.
Când prin noi plăcerea-nvie
Nu ne doare cerul sur?
N-a frânt suflete o mie
Cu războaiele-i Temur? *
___
Trad. și note explicative Christian W. Schenk.
*Suleika (nume Arab) folosit de Goethe în amintirea dragostei lui din tinerețe din Frankfurt pe Main, Mariane von Willemer (1784-1860), în “Divanul de est-vest.
*Temür ibn Taraghai Barlas (Turcă = “Fier” – 1336-1405), conducător și luptător pentru răspândirea islamului în Asia Centrală.
În așa numita luptă, împotriva chinejilor, pentru “parfumul eteric” (extras din trandafiri) în anii 1404/1405, după un măcel cumplit, și-a pierdut viața.

Friedrich Nietzsche - Lui Goethe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ah, nevremelnicul
Doar simbol îți rămâne!
Domnul, părelnicul,
Poeziei revine.
Țeluri, cu sunetul,
Surpă roțile lumii:
Necesar – zice tunetul,
Doar un joc – zic nebunii.
Jocul lumii amestecă
Realitate și visuri –
Nebunia-cea-veșnică
Ne tot cerne-n abisuri!

Ion Brad - Gâlceava Nouă Între Faust Și Mefisto

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Faust:
Tinere domn, prieten și dușman,
Prea bine știu, mă ispitești de-o viață
Să batem palma întru nemurire.
Totuși te rog, mai prelungește-un an,
Și dacă poți pe dascăl îl învață
Să nu se mire ca un proaspăt mire
De tot ce-n viață singur s-a mințit….
Mefisto:
Te pomenești, Maestre, că ești îndrăgostit!
Nu prea cunosc viața ta secretă
Ca să-ți găsesc vreo nouă Margareta…
Vrei sincer, adevăru-ntreg să-ți spun?
Bătrâne Faust, ești nebun!
Din limpezimea gândurilor reci,
În valurile tulburi vrei să treci?.
Faust:
Cinic te știu și cinic ai rămas!
M-ai văduvit de tot ce, tinerește,
Stârnea în mine îngerescul glas
De dragoste ce lumea o-nflorește.
“Oprește clipa! ” am strigat ades,
Când tu, cu duhuri rele împrejururi
Răstălmăcirați orice înțeles.
Doar tinerețea poate fi de-a pururi
Al vieții noastre prim și ultim prag! ….
Mefisto (doar pentru el) :
E-ndrăgostit lulea acest moșneag!.
Faust (așteptând) :
Ai zis ceva? Nu vrei să îmi răspunzi?.
Mefisto (tot pentru sine) :
Doarme cu capul între sâni rotunzi….
Faust:
Tacerea ta îmi spune iar că dracul
Ascuns printre iubiții mei adepți
Ne poate da pe toți de-a berbeleacul
Crezându-i doar nebuni pe înțelepți!.
Mefisto (cu voce tare) :
T;i-am auzit aceste gânduri sumbre.
Dar ia privește-n jur, să vezi, Maestre,
Că-n loc de tineri, un convoi de umbre
Care-au deprins amorul prin palestre
Năvală dau acum să-ți facă placul!.
Faust (pentru sine) :
Știam de mult că-i mare meșter dracul!.
Mefisto:
Taci? Nu-mi răspunzi? Dovada clară
Că te-ai îndrăgostit a suta oară!.
Faut:
Dacă zici tu, așa poate să fie!
O dragoste ca focul care trece
De la o casă, scrum făcând o mie…
Iar vinovatul, ca o stâncă rece
Și rob al tău, supus pentru vecie…
Hai, șterge-o, că privirea ta miroase
A misticism și râncedă pucioasă!.
Mefisto (diabolic) :
Fa cum îți place! Poți să te întorci
La toate preacuratele femei
Pierdute înc-odată printre porci
Și grohăind în febre ca și ei….
Faust:
Așa vezi lumea? Dragoste sublimă
La tine doar cu mâzgă face rima!
Hai, lasă-mă să plec!.
Mefisto:
Nebun bărbat,
Nu eu pe tine, tu m-ai fost chemat!
Un an ziceai să-ți dau? Poftim, o mie!
Du-i, dacă poți, pe toți în veșnicie….
Goethe (apare, abia stăpânindu-și mânia) :
Îmi încurcați prea rău filosofia!
Plecați și-mi mai citiți o dată cartea!
E dragostea mai tare decât moartea!
I-am prea gustat dulceața și amarul!
Acum când toți deplâng octogenarul,
Cu ea în brațe vreau să trec hotarul….
Faust (revine) :
Care hotar? Nu-i lanțul nesfârșit
Al celor ce frumosul în lume l-au iubit?.
Mefisto (îndrăzneț) :
În dragoste, poeții ca vandalii-s!
O pot lua pe urma lui Novalis,
Pot fi luntrașii de pe Rin… Și, vai,
Cum pier privind spre stânci la Lorelei!.
Goethe (supărat) :
Plecați! v-am spus. Voi judecați poeții?
Dar cine oare suferă ca ei
Când se trezesc în roua dimineții
Desculți, damnați, dar murmurând idei
De fericire, de mister, de-o alta
Minune a iubirii, mai înaltă!.
Deși nu se cuvine, îi întrerup, le strig:
– Îndemnurile toate sunt foc aprins ori frig!
Cât soarele-și mai joacă amurgul în ferești,
Suflet bătrân, ai grijă să nu întinerești!
(2007)