geniu – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - E=mc²?

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Merg pe șoseaua unui neuron
– așa-i zic eu, la prelungirea de axon -…
Să mă explic cu mult mai multă ușurință;
mă simt ieșit din minți… Viteza… nu e cu putință!.
Înseamnă că-s un geniu, n-am știut
că posed tot misterul… S-a făcut,
sunt posesorul Nobel de-un experiment ascuns;
dispun de proba că viteza de lumină nu-i-ndeajuns…
… Cum poate gându-mi să se inducă în realitate,
să mișc când nici pe gând nu-l am o posibilitate?…
Să fiu instantaneu fapt gândului ales?…
Sunt însumi gândul faptei timpului purces?!?
M-am hotărât, pot să teleportez pe bucățele
particule ce-am doar fotoni nestinși de la candele
din miliardele de morți ale planetei, dinainte de microbi…
s-ajung cu atâta energie, în Univers de-anaerobi!.
Sunt o coloană infinită-n care fug extraterestru,
alunec peste-amețitor în mielină, sunt ecvestru,
un viril de geniu-n iarbă, chiar de n-am copite…
Sunt eu Pegas-ul, o galaxie, printre altele pitite…
Un pic celestu,
sunt Dumnezeul de ispite!.
PS
Să nu credeți în supremația vitezei luminii…
dacă vreți să călătoriți în Univers!

Dimitrie Stelaru - Noaptea Geniului

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste cerurile negre, peste mări,
Șarpele lunii prin zodia morților,
Dezvălui marile însetări îngândurând îngerii porților.
Într-un platou roșiatic, deschis,
Eumene, slava lui, veghea;
Poate trupul ei era numai vis.
Poate numai o stea.
La para focului oceanic,
Umbra i se pierdea pe culmile stâncilor înșelătoare;
Ochii ei semănau cu oazele, cu izvoarele – Pletele cu neguri mistuitoare.
Eumene, fiica deșertului, fecioara stelară,
Aleargă!
Vor trece, amintindu-mi floarea numelui tău,
Pașii soarelui.
Și-n noaptea cenușie, faclă vie, înspăimântă sicriul depărtării.

Disney - Zeke și Luther Intro

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stai, nu-mi spune, nu o să crezi ce s-a întâmplat
Da nu poate, nu uita că sunt un geniu
Ești nebun, cineva ne-ar putea asculta
Stai, nu-mi spune, nu din nou
Acum calmează-te
E vreo problemă?
Să luăm o pizza
Ne facem că nu s-a întâmplat nimic
Calmează-te, că astăzi e marți, vom primi pizza
Și să sperăm că nimeni nu ne-a ascultat
Eu sunt un geniu
E numai marți
Și până mâine totul o să fie.. bine!

Doina si Ion Aldea Teodorovici - Eminescu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

La zidirea soarelui se știe,
Cerul a muncit o veșnicie,
Noi muncind întocmai ne-am ales cu,
Ne-am ales cu Domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre maiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră,
Eminescu, Eminescu,
Mi-L furară, Doamne, adineauri,
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor în piept cu plânsul,
Nu știam că dor mi-era de Dânsul,
Nu știam că doina mi-o furară,
Cu străvechea și frumoasa țară,
Eminescu, Eminescu,

Ref.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Eminescu..

Acum am și eu pe lume parte,
Pot îmbrățișa maiastra-ți carte,
Știu că frate-mi ești
Și-mi ești părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule tu, floarea mea albastră,
Eminescu, Eminescu.
Suntem în cuvânt și-n toate,
Floare de latinitate,
Sub un cer cu stele sudice,
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece!!!

Mihai Eminescu - Oricare Cap Îngust

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oricare cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Și, cum dorește, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-și.
Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea, de glorie săracă.
Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge,
Va cumpăni în iambi turnata limbă:
Ici va mai pune, dincolo va șterge.
Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge
Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă.
©Mihail Eminovici (Eminescu)

John Milton - Lui Shakespeare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Îi vom slăvi lui Shakespeare osul sfânt,
Clădindu-i vraf de pietre pe mormânt?
Sau cere-se ca moaştele-i să stea
Sub piramida care-mpunge-n stea?
Moştenitor al faimei, te îmbie
Asemenea plăpândă mărturie?
Mirarea şi uimirea-ne nu-s oare
Statuia ta mereu dăinuitoare?
În ciuda artei cea cu trudnic pas
Curg stihurile tale, şi popas
În inimi face delficul tău vers
Din cartea ta cu slova de neşters.
Lăsându-ne de fantezie goi,
Ne faci de marmur’stane tu pe noi;
Şi-astfel, atât ţi-e cripta de măreaţă,
Încât şi regi o ar plăti cu-o viaţă.

John Keats - Dedicată Lui Haydon

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sublima minte, gelozind ce-i bun,
Și-aprecierea pentru-un om faimos,
Stau printre cei trăind fără folos
Prin codrul sumbru sau pe-un drum nebun:
C-acolo unde adevăru-i vag
Găsim adesea doar un singur țel,
Și-ar trebui să se jeneze cel
Ce-adună bani, nefericit beteag.
Slăvit este efortul necurmat
Al geniului și truda lui cea grea!
Dar ce faci când un om favorizat
E ranchiunos și firea lui e rea?
Și multe duhuri l-au aplaudat
Mândre că-n țara lui îl vor vedea.

Traff1Cc - Paradox

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Dezorientare, pentru cei ce nu există
Dar într-un moment ascuns, apare
Cum încearcă a da viață, gând
Privirilor confuze încă o dată
Versuri, doar se repetă-n încercarea
De-a crea, din nepăsare.
Momentul nu s-a dus, urlând apare
Ce-l va crea, din dorința de visare
Treptat, cum vrea, geniul apare
Întocmind al vieții scop, margini, popoare
Din instinctele primare
Acesta este, mereu visând onoare
Visul unui geniu… oarecare

Heinrich Heine - Iolanda și Maria

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Doamnele-astea știu poeții
Să-i cinstească, tot mereu,
Într-o zi, să vin la masă
M-au poftit cu geniul meu.
Ah, ce supă minunată,
Ce vinațuri mi-au turnat!
Gâsca, ce să spun?.. divină!
Și ce iepure-mpănat!.
Tot vorbeau de poezie
Până ce m-am săturat.
Și le-am mulțumit de cinstea
Mare ce mi-au arătat.

Rodica Elena Lupu - Tăcere Sacră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Este un fapt
mai solemn
decât abdicarea
unui rege,
atunci când
oamenii de geniu,
care au umplut
timpul
cu ideile lor,
abdică
de la cuvânt.
Tăcerea lor
este sacră
precum aceea
a străvechilor temple.