Sublima minte, gelozind ce-i bun,
Și-aprecierea pentru-un om faimos,
Stau printre cei trăind fără folos
Prin codrul sumbru sau pe-un drum nebun:
C-acolo unde adevăru-i vag
Găsim adesea doar un singur țel,
Și-ar trebui să se jeneze cel
Ce-adună bani, nefericit beteag.
Slăvit este efortul necurmat
Al geniului și truda lui cea grea!
Dar ce faci când un om favorizat
E ranchiunos și firea lui e rea?
Și multe duhuri l-au aplaudat
Mândre că-n țara lui îl vor vedea.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de gelozie și apreciere față de un om faimos, subliniind efortul geniului și dificultatea de a face față ranchiunii. Se ridică întrebarea cum să reacționăm când un om talentat este, în același timp, invidios și rău intenționat.