Dezorientare, pentru cei ce nu există
Dar într-un moment ascuns, apare
Cum încearcă a da viață, gând
Privirilor confuze încă o dată
Versuri, doar se repetă-n încercarea
De-a crea, din nepăsare.
Momentul nu s-a dus, urlând apare
Ce-l va crea, din dorința de visare
Treptat, cum vrea, geniul apare
Întocmind al vieții scop, margini, popoare
Din instinctele primare
Acesta este, mereu visând onoare
Visul unui geniu… oarecare
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul creativ al unui geniu, marcat de dezorientare inițială, dar alimentat de dorința de a visa și de a crea. Visul devine astfel un scop în sine, o onoare căutată constant.