ganduri – Versuri.pro

Daniel Vişan-Dimitriu - Gânduri Caudine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

În fața mea, doar pantele abrupte
și stânci, bucăți de clipe ce-au căzut
din timpul meu, din tot ce n-am putut
să mai salvez din paginile rupte.
Cum au ajuns deasupra mea esențe
din tot ce-a fost, încerc să deslușesc
urcând, pășind pe gânduri ce rănesc
și îmi transformă sufletul în zdrențe.
Privesc în jos, dar norii-mi sunt cortine,
iar ce-i în jur îmi e nedefinit
pe calea ce mai aspră îmi devine.
Continui mersul către un sfârșit
al drumului pe care merg silit,
trecând prin gânduri aspre, caudine.
Daniel Vișan-Dimitriu
(28 apr. 2018, Vol. “Eterna căutare”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Certitudine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

E astăzi… Foarte exact!
Pentru că știu fiecare lucru ce mă-nconjoară!
Pentru că mă are!…
Deci totul se bazează pe avut!
Inclusiv timpul!…
Și cum „este”… există,
„A fi”, depinde de „a avea”!
Deci „to be or not to be”, nu e-ntrebarea,
ci „to have or not to have”!… Ce lume avară!
E numai materialism;
Până și gândul trebuie să-l… ai!!!
Vai…

Emily Dickinson - Gândul Lui de Bărbat Mi-e o Taină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Gândul lui de bărbat mi-e o taină
Îl întâlnesc și tresar
El poartă o circumferință
Unde nu am loc în zadar –
Și chiar să cred eu c-aș avea –
El știe că nu pot să vin –
Impermeabil la întrebări
Deși suntem vecini –

Daniel Vişan-Dimitriu - Ecoul Gândurilor Vii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri-clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? – o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul.. tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară – rar se-ntâmplă și în zori –
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
Daniel Vișan-Dimitriu
(23 aug. 2017, Vol. “Călător prin gânduri”)

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Doar Gând

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă-ntorc cu rănile deschise
în scrijeliri pe trup, de zile,
de nopţi, de neîmpliniri promise
înscrise-mi în sângerânde file.
Îmi oblojesc gânduri răzleţe
ce-adun de pe-unde-or fi, de ieri
când nu ştiam că-i bătrâneţe;
credeam doar veşnic primăveri.
Plutesc într-un eter mirific
de-opiaceu de endorfină,
ce mi-o fac singur; mă certific
propriu călău, singur de vină.
Îmi port tatoo-uri de stigmat
pe carnea ce-am de împrumut
şi-o pierd într-un sfârşit.. Păcat;
nepregătit, că n-am ştiut!.
Îmi fac din văi circumvoluţii
şi-mi sap amintiri de visare,
să-mi spăl trecutul în soluţii
de retrăit, eu, la-ntâmplare.
Nu pot să-mi stăpânesc alunec,
mă prăvălesc în avalanşă,
pierzând respir în dulce întunec..
Asfixiat, m-adorm în transă!.
Nu mă mai simt, nu mai sunt fizic,
căci nici nu vreau să fiu acum;
doar să rămân etern amnezic..
Pierdut pe drum, pe drum, pe drum..

Ovidiu Scridon - Dac-ar Avea Gândul Aripi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Am crezut doar că-mi ești dragă
Și că totu-i trecător,
Însă-acum când ești departe,
M-a învăluit un dor.
Poate c-am avut nevoie
De această depărtare,
Ca să simt că „jocul nostru”
E de fapt dragoste mare.
Te privesc fără astâmpăr,
În visele mele-ți vorbesc
Iar gândul dac-ar avea aripi
Ai simți cât de mult te iubesc.

Daniel Vişan-Dimitriu - Pași Prin Grădina Gândurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Străbat grădina gândurilor mele
Precum o zi prin an rătăcitoare,
Ce nu-și cunoaște locul printre cele
Mai calde ori de friguri purtătoare.
Ating petalele din trandafirii
Cu rădăcini în stratul de zăpadă
Venită împotriva legii firii
Și prinsă de căldură-n ambuscadă.
Sunt albe ca păcatul unei zile
Ce s-a pierdut de iarna ce-o purta
Prin lumea-n care florile-s fragile
Și n-au puterea lui Nu-mă-uita.
Colind, grăbit, pe o potecă veche
Și mă opresc la o anume zi,
Ori la o floare – floarea nepereche
Ce n-a-ncetat, în gândul meu, a fi.

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Gând Ultim, de Ursuleț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt obosit peste măsură de atâta vâlvă nestârnită,
că doar eram pierdut puțin, n-aveam – la vârsta neîmplinită
nici de-un an- n-aveam idee, că vizită nu pot să fac
să văd și eu umani umblând și să le arăt… și eu îi plac..
sau, nu mai știu, poate naiv crezusem că e ca-n pădure,
printre ai mei, ce ne adoram, adunam fragi, poamele, mure,
că-s parfumate și, mâncam, ne iubeam toți, că răbdători
nu știm de răzbunări, de ură, nu ne atacăm… avem valori,
nu facem rău, de rău nu este, ne protejăm și noi de moarte…
cum mama ne-a învățat demult, când încă ne mai dădea lapte
și ne ținea la piept cu cald, ne mormăind din a sa viață;
cum este grea și să fim buni, chiar mari… de vom derula ață….
E crezul meu, de mic sălbatic, nevinovat, de ursuleț
așa, picat în agonie lovit de-un glonț nicicum răzleț
-dintre, ce nici nu mai văzusem, nu sunt încă ajuns isteț-
de-un foc de pușcă descărcată, deși eram speriat, naiv,
nu-mi propusesem, că nu știu, cum nu știu nici ce e motiv,
doar îndrumat de bun, ce-am simț, lăsat așa, intuitiv,
mă știind pur, fără de apărare, numai credul în aventură,
ca un copil, un pic prostuț, neștiind că dacă dau o tură
prin lumea nouă, cea din jur… te-oi părăsi, dragă natură……….
Din Sibiu, ursulețul mic, agonic, într-o bătătură.
12. 10. 2016

Maya - Gânduri…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mă îneacă tristețea. O înec și eu pe ea. Suntem doi înecați într-un singur trup. Iată, de sus cade un fulg, mă gândesc la Forest Gump. Am și eu o valiză plină de concluzii.

Îmi port sentimentele la vedere cum își poartă un indian penele înfipte în păr.
Am să ies în văzul tuturor și am să strig: „Bă! Vă iubesc pe toți, prăpădiților. Ca pe mine însumi vă iubesc.”

Daniel Vişan-Dimitriu - Aur și Argint

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ești singură-n apus, în prag de toamnă,
când gândurile-ți toate, purpurii,
îți urcă pân’ la nori și te îndeamnă
să le urmezi, ca ele să devii.
Obrajii-ți ard, iar inima pulsează
în ritm ce-ți face sângele torent
ce îți inundă trupul și cutează
să-ți fie al dorinței, stimulent.
Te lași în voia cerului o vreme
și îți alinți un dor neîmplinit,
plutești în rubiniul cu poeme
al zilei ce se-ndreaptă spre sfârșit.
În liniștea apusului, îți pare
că Soarele, pe drumul său de foc,
e timpul ce se scurge într-o mare
în care anii nu-s decât un joc.
Îți cauți gândurile – se-nserează –
le-aduni sub raze care nu te mint
din Luna ce acum îți luminează
cărarea cu șuvițe de argint.
Daniel Vișan-Dimitriu
(4 dec. 2016, Vol. “Eterna căutare”)