Nu-s neapărat misterios, poate puțin malițios,
Dar admir orice om care aduce lumină într-un loc întunecos.
Omul e creator, cu duhul Dumnezeu, cu lucrul,
Nația și biserica ne sunt scut și trupul.
Trebuie să-mi explic tot, altfel ne pierdem trecutul,
Te-ai prins, suntem stejarii care țin cu rădăcinile lor pământul.
În timp ce învățământul e la pământ și banii au zburat ca vântul,
DIICOT-ul a venit și el iute ca gândul
Și-au arestat câțiva fraieri ce se credeau crema ca untul,
Dar ei erau momeală, ca ștrotul, de frică au dat în gât totul.
Pe asta s-a bazat și Bruxelles când le-a dat să împartă tortul,
Cum corupția e motiv să votăm robotul.
Ce naiba am aștepta să se întâmple, să stăm cu pistoale-n tâmple,
Ca să primim gun-ul pe frunte?
La Plevna stăteam cu pistoale-n mâini ca să primim cununi rupte,
Medalii pe drapele rupte,
Acum primim medalii pe costume scumpe,
Ne gudurăm pe lângă bestii brute cu intenții bune, zici c-am fi rude,
Fața-i râde, gânduri crude,
Noblețea-i moartă, aristocrația hohotește ca i-a fost gâde,
D-aia nu suport francofilia, eu sunt pro România
Și pro orice îmi păstrează vie trăirea,
Renunț la orice îmi dau ei ca să-mi ador simțirea,
Au pus pe tron rațiune, gândirea, deci fiara conduce omenirea.
Sensul versurilor
Piesa critică starea actuală a societății românești, corupția generalizată și pierderea valorilor naționale. Artistul își exprimă dezgustul față de manipularea politică și își reafirmă dragostea pentru țară.