Îmi place creierul… pane
Cu fosforu-i ce aprinde un chibrit.
E diferența de la geniu la smintit;
Căci dacă el nu e… nu e nimic!.
Îl venerăm cu toți pe „alimentul”
Ce ne menține treaz și productiv,
Ce ne separă bunul de nociv
Și-n reușite este… instrumentul!.
E-o gelatină pură d-energie
Ce-și schimbă fire în metamorfoză..
Cu ea creezi mii de poeme, proză;
Îți asigură de-ți meriți… efigie!.
Tot lui i se mai spune… minte!
.. Deci adevăr separă de minciună;
Îți spune de alegerea e bună
Și lucruri ce le faci… de sunt păcat sau sfinte.
Cu el e cert că poți să faci un ban;
Îți spune start și unde să oprești,
Să nu fii prost dar nici să nu jignești..
Te-nvață să fii drept, sau nu… să fii infam.
El te ridică sau te pune jos;
Din ochi te-nvață dacă să clipești
Ca să câștigi ceva, de șmecher ești
Ce-i pierdere, s-o-ntorci într-un folos.
Cu el te-ajuți din mâini cu stil să dai,
Să bați în ritm sau să lovești mai tare,
Să dai plăceri sau să-ți păzești onoare,
Să furi de ești un hoț… dacă nu ai.
Tot el te-ajută avantaj să scoți
Din clinciuri sau neprevăzut,
Dintr-un nimic să devii cunoscut..
Din neajuns s-ajungi și tu să poți.
El e cel ce discerne tot ce vezi,
De-i adevăr în multul de minciună;
Să nu confunzi ce-i pe Pământ cu Lună,
Să afli dacă trebuie să crezi..
Cu el te naști, dar zero-i la început;
De nu îi dai exemple cum să facă
Te lasă baltă, n-o să ai răsplată..
Rămâne nul cum meciul… ne bătut.
Nimic nu face dacă nu-i impuls,
Îți aparține să ți-l crești treptat,
Să ți-l educi ‘n colos nemăsurat..
Să-ți dea mister, să fii de nepătruns.
Te-nvață, dacă vrei, cum să conduci;
Îți poate pune lumea la picioare,
E-un dur! Nu se consumă la ce doare
Și pe naivi ți-arată cum să-i duci!.
Dar știe și conducere leală
Însă cu scop să-ți fie ție bine
Căci n-are niciun gând, pentru… oricine!
Îl judecă la fel pe sănătos și cel cu boală.
E partea machiavelică din tine,
Aceea ce n-arată cine ești;
Te-nvață să câștigi spunând povești
La alții… Să faci rău… și ție bine!.
Concluzia-i că dacă nu-i… nimic nu e!
El face diferența dintre-un tâmp și geniu..
Să-l studiezi îți trebuie un mileniu..
De aceea-mi place creierul… pane.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea și importanța creierului uman. Acesta este văzut ca un instrument esențial pentru discernământ, moralitate și succes, dar și ca o sursă de manipulare și auto-conservare.