Versuri corectate și adnotate
Să am un gând? Perfect! Îi sunt stăpân.A-mi face gânduri – tot mereu amân!Cel care-și face gânduri rob arată.Eu nu vreau să robesc, nu – niciodată.Câte-n lume veșnice izvoareVeșnic izvorăsc netulburat:Domnul – a-nceput vreodată oare?Domnul – oare-ncepe neîncetat?
De nu vrei ochi și gând să ți se-adumbre,Chiar soarele vânează-l doar în umbre!
Ah, luciul ierbii, țepe ucigașeminusculeieșind la fața lumii –răspăr mirificjoc, fără joacăninsoare – mască înghețată– definitiv părând o glumă!.Sub albul strâmt, sever, se-mpacăși cearcăne și riduri și grimasăun timp bătând tiparulefigiei pe banulaceleiași puteriînghețul – Vremea.
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriașiPrin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastrăȘi curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăceriiNoaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veaculuiNoaptea a neclintit aceste batoze ale gânduluiA legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiuluiA oprit împreunarea literelor fulgerând … Citește mai mult
Gândul 12.Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Unpoet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slabdecât sine însuşi.
Stelele țes sclipiri palide.În chilia sufletuluiSe aprinde un gând;Tresare un vis,Se încheagă un vers,Iederă târziePeste stâncaAnilor.
Pe-al meu gând să fiu în stareEu cu lanțuri l-aș lega,Și de voie, de nevoie,Poate s-ar astâmpăra.Căci el fără de-a mea știrePururea este pribeag,Iar de-l cat, văd că la tineA zburat iară cu drag.Și ce simt atuncea nu știu,Însă eu gândului meuDe-aș putea aripi i-aș puneSă-l ajut în zborul său.
Pe ceruri luna se ivește,Eu o privesc cu ochi uimit,Iar gândul meu te urmăreșteÎn drumul-n care te-ai oprit. Drumeț ești tu, ca ea pribeagă,E viața și ce-n lume sunt,Abia o clipă de ne leagăIubirea de acest pământ. Pe tine și pe mândra lunăAș vrea din mers să vă oprescȘi în extaz ca o nebunăUn veac … Citește mai mult
Gândesc la ceea ce scriu eu din șidespre mine: ca și cum aceasta arfi esența, rezumatul;Despre istorie: ca și cum istoria, oricât decompletă, n-ar fi mai puțin completădecât poemele mai sus înșirate;Ca și cum fragmentele ei, vagi amintiri ale popoarelor,ar putea fi la fel de durabile ca poemelemai sus înșirate;Ca și cum n-aș fi adunat … Citește mai mult
Oraș oriental de câmpieCu seva prelinsă pe străziCu soarele fără rușinesorbindu-și sordidele prăzi.Oraș lichefiat, râu fierbinte,Și crâncene-arome urcândSpre cerul de fructe în careSe strică ultimul gând.