Versuri corectate și adnotate
Și vântul își îmbracă iarȘalvarii albi de mare.Gem, valurile, urlă cruntSub biciul lui cel tare.Sălbatice, din negrul cerTorente se dezleagă.Bătrâna noapte parcă vreaSă-nece marea-ntreagă.Țipând prelung, un pescărușSe-agață de catarguriDe parc-ar prevesti speriatUn naufragiu-n larguri.
Furtuna.Nimeni n-a rămas în stradă.Norii negri vin grămadă.Zboară frunzele uscateÎn văzduh împrăştiateŞi salcâmii stau să cadă:Bate vântul, bate..A ieşit de la răscruceO femeie care duceUn copil de mână.. SunăPorţi izbite de furtunăŞi femeia face cruce:Fulgeră şi tună.Dar a norilor năframăSe sfâşie.. Biata mamă,Cu puterile scăzute,Vrea copilul să-şi ajuteŞi cu glas pierdut îl cheamă:– Hai cu … Citește mai mult
Tărâm al ploii și-al furtuniiAl migratoarelor tăceri,Ți-e ruptă-n două pâinea lunii,Uitată singură pe cer.Pe șanțuri lobodele-și sunăLa vânt cănacii zmeurii.Pe-un vârf de nour, ca o prună,O stea se pârguie-n tării.Din nou, pe-același drum de țarăColind, cu tot infernul tău,Și holdele de primăvarăMi-aduc mireasmă dinspre tău.Pe mlaștini, dansul vag al ceții…Dar și sub norul cel mai … Citește mai mult
Eu eram pe acel drumDar tu nu mă puteai vedeaPrea multe lumini afarăDar nimeni în apropiere.Eu eram pe acel drumTu încă nu mă vedeaiȘi apoi fulgerele și exploziile.Sfârșitul drumului se apropieNoi parcurgem distanțe, dar nu împreunăDacă eu sunt furtuna, Dacă sunt minuneaȘi fulgerele, coșmarurileȘi exploziile bruște.Nu știu ce altceva să mai cerAm dat o singură … Citește mai mult
Sunt multe vise, Doamne,Vorbe transformate-n șoapte,Toate spulberate,Dar poate timpul le va rezolva pe toate.Lasă-mă măcar să simt ale tale pleoape,Cum mă alină.Atunci când tot cu gândul la tineAm crezut mereu în tot ce-i bine.De-ai vrea să mă săruți,Nu m-aș putea abține,De-ai vrea să mă iei în brațe,Te strici la sine?Tot ce-i al meu e-al tău … Citește mai mult
Cuvânt, furtună, gheață și sânge vor forma în cele din urmă o chiciură comună.
Ce straniu galopeazăpe dealurile dinArdeal furtuna,părinții fugspre casele care o iau din loc,se crapă coaja norilorși apele greoaie vin cu capătca șerpii altor ere –brazii împinși de bolovani,scroafe cu dinții-ntorșiînoată cu purceii spânzurați de țâțe,cerbii lovițide răsuflarea lupilorîși rup de trunchiuri coarnele,se încâlcește lumeaașa ca la-nceput;aud cum putrezește dealulla care am gândit o clipă.Și nu … Citește mai mult
În bucla rândunicii o furtună cere vești, o grădină se construiește.
În beznă, furtunii i s-a deschis un portSocotit sigur.Era un golf plin de steleȘi părea neschimbat cerul lui;Dar acuma, cât s-a schimbat!
Zborul sur de vultur și de gaieDă târcoale numai prin zănoage.Muchiile – linse de burhaie –duc pe ceafă bolțile oloage.Silexul și-a-ntins grumajii țepeni,pândă încordată peste zile.Spâni, fără tuleie verzi de jnepeni,tac pereții asprelor coștile.Stânci și râpe, muchii și gurguie,aprige și neclintite-s toate,dintre gresii niciun duh nu suie,nici zvâcnet în eternitate.Dincolo de geamăt și de viață,piscul … Citește mai mult