Heinrich Heine - Și Vântul Își Îmbracă
Și vântul își îmbracă iar / Șalvarii albi de mare. / Gem, valurile, urlă crunt … →
Și vântul își îmbracă iar / Șalvarii albi de mare. / Gem, valurile, urlă crunt … →
Furtuna. / Nimeni n-a rămas în stradă. / Norii negri vin grămadă. / Zboară frunzele … →
Tărâm al ploii și-al furtunii / Al migratoarelor tăceri, / Ți-e ruptă-n două pâinea lunii, … →
Eu eram pe acel drum / Dar tu nu mă puteai vedea / Prea multe … →
Sunt multe vise, Doamne, / Vorbe transformate-n șoapte, / Toate spulberate, / Dar poate timpul … →
Cuvânt, furtună, gheață și sânge vor forma în cele din urmă o chiciură comună. →
Ce straniu galopează / pe dealurile din / Ardeal furtuna, / părinții fug / spre … →
În bucla rândunicii o furtună cere vești, o grădină se construiește. →
În beznă, furtunii i s-a deschis un port / Socotit sigur. / Era un golf … →
Zborul sur de vultur și de gaie / Dă târcoale numai prin zănoage. / Muchiile … →