Furtună – Versuri.pro

DMC - Furtuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O luăm din nou de la-nceput și ne certăm iar
Nu trec două minute și-mi spui să dispar
Da’ nu pot să te cred, nu pot nici să te cert
Pot doar să înțeleg că ce e între noi e cert
Miroase a furtună, vino, ia-mă de mână
Nu fa pe idioata când eu te știu fată bună
Nu căuta scandal că n-am de gând să repar
Ceea ce tu strici, și-mi lași un gust amar
Că eu m-am săturat să m-aud mai mereu urlând
Tu nu te-ai săturat să te auzi mai mereu plângând?
Tu nu ai învățat că pentru mine tu ești tot
Îmi ești și mamă și tată, îmi ești și apă și foc
Da’ tu ești pusă pe ceartă, nu ca ar fi prima dată
Când spui că vrei să pleci, că dragostea-i de fațadă
Încă mai sper la o viață împreună..
Dar până atunci.. ne bucurăm de furtună..

Pre-Refren:
Adu-ți aminte când spuneam că-ntre noi
Vor fi și clipe frumoase, va fi și soare și ploi
Vor fi și clipe nasoale dar dacă suntem noi doi
Ne sărutăm, ne certăm, ne-mpăcăm da’ apoi..

Refren:
E furtună-ntre noi, tu fugi de amândoi
Nu mai pot să suport același veșnic război
E furtună-ntre noi, se aud tunetele
Zic că sunt bine dar în mine auzi urletele! x2

Strofa II:
E a nu știu câta oară când spargi tot prin casă
E a nu știu câta oară când ascunzi tot ce te apasă
E a nu știu câta oară când arunci cu vorbe grele
A nu știu câta oară când ne lovim de probleme
Dar tu te pui să-ți faci bagajele, suni și la taxi
Îți suni și cunoștințele c-aveau dreptate alții
Că lângă mine vei fi tristă mai mult
Da’ lângă restu’ n-ai avea ce-ai avut!

Ramai cu lumea dacă crezi că-i mai bună
Te fute lumea, te ține lumea de mână, mă?!
Se zbate lumea să te vadă zâmbind?
Ramai cu lumea dacă crezi că eu mint
Spui că nu te întorci, că nu îți face bine
Că vrei o pauză, vrei să stai departe de mine
Dar o relație nu e ca într-un meci
Gândește-te ce faci, ramai lângă mine sau pleci?

Refren:
E furtună-ntre noi, tu fugi de amândoi
Nu mai pot să suport același veșnic război
E furtună-ntre noi, se aud tunete
Zic că sunt bine dar în mine auzi urlete! x5

Doinel Handorean - Iară Fulgeră și Tună

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Iară fulgeră și tună.
Iară fulgeră și tună
Nori s-adună a furtună x2.
Brazii se leagănă-n vânt
Negura e pe pământ
Și încep să urle câinii
De parcă-i sfârșitul lumii.
De-atâta vreme urâtă
Muntele parcă se mută x2.
Pan’ la stână mai e mult
Cardu-n două mi s-a rupt
Nu se mai văd oile
Se-aud numai clopote.
Mulți zic că-i bine la stână
Și banii ușor se-adună x2.
Să vină să stea cu noi
O săptămână la oi
Să vadă ce-nseamnă oaia
Atuncea când vine ploaia.
Lemne sfârâie-n foc
Și te culci ud în cojoc x2.
Atuncea să spuneți voi
Cum se fac banii la oi
Știe cine-i trecut
Și la oi o fost crescut

Adam Mickiewicz - Furtuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pânze și cârmă-s rupte-n vârtejul ce vuiește,
Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă,
Parâmele din mână matrozilor le scapă,
Soarele-apune-n sânge, luând ultima nădejde.
Urlând triumfă vântul, iar peste piscu-nalt
Al apei ridicate de trombele marine,
Către vapor, deodată, al morții geniu vine
Ca un soldat luând ziduri slăbite, cu asalt.
Aproape morți zac unii; ici, unul se jelește;
Luând bun-rămas, un altul între amici leșină;
Alții-n genunchi se roagă, s-alunge-al morții ceas.
Un călător, deoparte, stă mut și se gândește:
Ferice-i cel ce-și pierde puterea, cin’ se-nchină,
Sau are de la cine să-și ia un bun-rămas.

Ion Caraion - Enigma

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Furtună fascinantă, / erecții selenare. / Târând năvodul falnic de-ndrăgostiți / și gratii, / precipităm ... →

Carmen Sylva - Furtuna Zice…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Furtuna zice: Eu cunosc
Pe oameni că le sunt dușmană!
Iar bruma zice: Îi cunosc
Și eu, că-n suflet le fac rană!
Dar soarele râdea: Îi cunosc
Mai bine eu, că le dau hrană!

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - O Zi Furtunoasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sfârşit de iulie torid,
De un fierbinte clar albastru
Topind şi gând efemerid,
În lene.. soră cu dezastru’.
E scalpul tot într-o sudoare
Şi ape curg pe braţe, ceafă..
Nici sub umbrelă nu-i răcoare,
Nici berea rece, la carafă.
E-un abur fin în atmosferă,
Ce-năbuşă şi-un simplu gest..
Şi soarele-i imensă sferă
Cum un lingou topit, celest.
Şi mers devine o povară,
Se simte tot lipit de piele
Şi-n troleibuz, ieşit pe scară..
Ciorapii-s umezi, ca obiele.
Aud ades o ironie
-Ce tot la fel gândesc, ascuns-
„Ce-i asta? Nou Sfântu’ Ilie?!?..
Nici sfinţi n’avem? Rău am ajuns!..”.
.. Doar ce-am ajuns, sunt în grădină
Şi cer devine încet spre gri
Şi, parcă scade-un pic lumină
Şi-i şi mai cald.. Nori vineţii!.
Fără aviz, mercur e boltă
Într-o vâltoare ca asfaltul
Şi, păsări brusc ‘s aduse-n voltă..
Şi-un vuiet sumbru scurmă-naltul.
.. Nu-i timp nici de-adăpost de hulă,
Ce-n răget rupe crengi, loveşte,
Aruncă mese, foc derulă
În fulgere.. Pământ trosneşte!.
Un râu se scurge în şiroaie
Cu picuri gri, pocnind ca piatră..
Un zarzăr plin deodat’ se-ndoaie
Şi crapă tot, cracă cu cracă..
E-un urlet surd dezlănţuit
Printre rafale, tot ar smulge
Şi, stau în mijloc pironit..
De-abia respir, sânge nu-mi curge.
Mă chinui, frânt, spre-un adăpost
Fragil; ‘n genunchi ca-n heleşteu,
C-un ultim gând… Ce mic am rost
La Curtea Lumii! E.. Dumnezeu!!!

Duiliu Zamfirescu - Corsarul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Într-un castel, pe malul mării,
Pe-a cărui turnuri crenelate
Furtunile le-a îndrăgit,
Trăieşte singur, dat uitării,
Cu sufletul plin de păcate,
Corsarul alb, îmbătrânit.
Sub chiparosul din grădină
Se urcă iedera pe-o cruce
La capătul unui mormânt;
Prin ramuri aerul suspină
Şi parcă din adânc aduce
Un glas de funduri de pământ.
Corsarul, care niciodată
De nimenea nu se rugase,
Nu se plânsese nimănui,
Corsarul avusese-o fată,
Şi-acum plângea, se-ngenunchiase
La amintirea fetei lui.
Un ropot lung de vijelie
Cu ţipete premergătoare
Chema pustiul din castel;
El tremura din temelie
Izbit de stânci spumegătoare
Ce le-aducea valul cu el.
Mugea oceanul de durere,
Îşi ridica în ceruri valul
Şi se frângea căzând pe vânt;
Bătrânul hoţ, făr’ de putere,
Vedea cum apa rupe malul
Cu iedera de pe mormânt.
Atunci sări drept în picioare
Şi, vrând să lupte cu furtuna,
Corsarul s-aruncă înot;
Dar firea cea nepăsătoare
Învălui tot într-una
Corsar şi iederă şi tot.

Duiliu Zamfirescu - Djali

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Acolo unde râul plângând murea în mare,
Djali-şi găsise luntrea.
O dulce legănare
De vânt, încet, o duse pe tainicul canal.
Treceau întinse umbre de nori din val în val,
Furând razele lunii, şi-n zborul lor cel mare
Scriind pe faţa apei poveste, marinare.
Văzduhul amuţise. Se-ntuneca. Furtuna
Se-mlădia pe mare. Tuna. Pierise luna.
Din când în când, un zgomot străin, din altă lume,
Ţipa; geniul mării striga totul pe nume:
Nori, vânt, curente, glasuri se deşteptau.
Djali
Desprinse de la barcă lopata şi-o zvârli.
Apoi vorbi:
“Ce-mi pasă de tinereţea mea
Când port fără de voie în pieptu-mi o ruină
De dor, de suferinţă, de-amărăciune plină?
Când nu pot nici să sufăr aşa precum aş vrea?
Ce-mi trebuie lopata când văd că fiecare
Născându-se-şi începe un cântec de-ngropare,
Când ştiu că-i dat să fie viaţa pe pământ,
Al fericirii noastre cel mai adânc mormânt,
Când şi pe poarta vieţii ca şi pe-a morţii poartă
S-a scris cu slove negre aceeaşi vorbă moartă:
Durerea?
Deci furtuna şi vânturile sale
Să-mi ducă suferinţa pe-a valurilor cale,
Şi piară tinereţea-mi într-un ocean spumos
Cum piere-n dimineaţă un vis, cel mai frumos! ”
O.. Dante! de pe uşea infernului s-a şters
Şi-acum pe uşea vieţei s-a scris celebru-ţi vers!
Ea se-necă:
Se spune c-adeseori, când tună,
Pe mare se iveşte, ca geniu de furtună,
O tânără femeie.
Şi iarăşi câteodată,
Când marea vrea s-o ducă spre marginea-i uscată,
O văd luntraşii veseli pierind ca-ntr-un mormânt
În valuri.
Fuge vecinic departe de pământ.
August 1880

Dumitru Corbea - Marea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Îmi place marea când e-nfuriată,
Când chiuie și strigă disperată,
Când, obosită, tace ca o fiară,
Pândind din nou, cum ar putea să sară,
Privind prin transparențele meduze
La țărmurile în colorate bluze.
Ce înseamnă glasul mării pe furtuni,
O știu pescărușii și micii lăstuni,
Care se-nspăimântă și răcnesc pe maluri,
Privind cum se-nalță muntele de valuri.
Bărcile, pescarii par o jucărie
Pe întinse ape prinse de urgie.
Îmi place marea când e-nfuriată,
Dansând, din țărm în țărm, turbată,
Apoi tăcând și rămânând domoală
Cu dare de lumină și de smoală.
Luceferii răsar pe cer puzderii.
Victorioși se-ntorc corăbierii.

Dimitrie Anghel - Fantome

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu pânzele-ntinse, să-și afle scăpare,
Vin nave grăbite de vânt și de frig;
Iar albe fantome se-nalță din mare
Și-aleargă de-a lungul înaltului dig.
Fluide și zvelte aleargă și urlă,
S-ație cu grijă intrarea în port,
Iar altele urcă spre farul din turlă,
Să ceară drept vamă ca plată un mort.
„Lumina s-o stingem, lumina, lumina..
Și-o dată sărmanul opaiț apus,
Funebră veni-va pe ape regina,
Regina cea neagră..” și iată-le sus.
Fluide și zvelte, din treaptă în treaptă,
Se urcă s-ajungă la steaua de foc;
Dar steaua pe nave lumina-și îndreaptă,
Și navele pasă acum spre noroc.
Aproape-s, și-acuma sirenele sună,
Și gata-i să cadă și ancora grea,
Și-atât întuneric, și-atâta furtună
Rămân biruite de-o singură stea.