frunze uscate – Versuri.pro

Sandor Petofi - E Toamnă, E Din Nou

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

E toamnă, e din nou,
Veșnic e frumoasă.
Dumnezeu știe, doar,
De ce? dar mi-e dragă.
Din vârful dealului,
D-unde privesc în zare,
Ascult freamătul domol
Al frunzelor uscate.
Zâmbind se uită în jos
Raze generoase,
Cum mama drăgăstoasă
La pruncul cum doarme.
De fapt pământul toamna
Doarme, nu moare;
Se vede din ochi, că e
Somn, nu e mutilare.
Și-a dat jos frumosul port,
Ușurel se dezbracă;
Se va îmbrăca până în
zori, de primăvară.
Dormi, natură senină,
Până-n dimineață,
Să ai vise, în care
Te simți încântată.
Cu vârful degetului,
Îmi pișc lira, mocnit,
Cânt de leagăn răsună
Imnul meu potolit.
Dragă, stai lângă mine,
Stai doar tăcută,
Până acest cânt, freamăt
De vânt, se dă bătută.
De mă săruți, buzele
Încet să se atingă,
Să n-o trezim din visare
Natura moțăită.

Costache Ioana Andreea - Gândurile Mele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Într-un morman de frunze-uscate
Gândurile mele au rămas uitate
S-au amestecat cu toate
Se vor trezi la iarnă.. poate.
Atâtea doruri repezite
Le-au obosit și, pipernicite
S-au lăsat duse de vânt
Adormite pe pământ.
În miros de tufanele
Dorm grămadă gândurile mele
Greierașul supărat
O baladă le-a cântat.
Dar, frigul a venit
Gândurile mi le-a trezit
S-au înălțat speriate
În grabă au fugit toate.
Spre zările cu soare pline
Călătoresc spre tine
Dau din aripi de zor
Duc cu ele atâta dor.

George Bacovia - Da

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Da, m-am dus pe străzile de care îmi scrii tu…
E o jale de toamnă pe-acolo…
Pe la spital, la cazarmă, e trist, cad frunze…
La tribunal a fost un proces interesant.
Oh, într-o librărie au zburat câteva frunze uscate…
E toamnă, aș vrea să scriu versuri…
La gradina publică, un alcoolic francez
Se uită zâmbind la un strat de pansele.
La pavilionul muzicii era un corb
L-am întrebat de tine și nu mi-a răspuns nimic.
E toamnă… cu toții se grăbesc, dar e atât de pustiu…
Da, orașul își aduce balanța comercială,
E puțin mai trist, fiindcă e toamnă…
Eu încă nu mi-am găsit nimic…
Îți voi scrie mai pe larg altă dată…

Octavian Goga - Toamna-n Grădini

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiță
Li se uscă rădăcina.
Peste creștet de dumbravă
Norii suri își poartă plumbul.
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful șurii noastre
Smulge-n zbor câte-o șindrilă.
De vifornița aprigă
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Îl ascult și simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie
Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaș de ciocârlie.

Lucian Blaga - Versuri Scrise pe Frunze Uscate de Vie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Hafis.
La început – se știe – stelele aveau pe cer
cărările cu stângăcie trase la-ntâmplare;
din arcuirea zveltă a sprâncenei tale
a-nvățat odată Luna
să-și arcuiască drumul ei pe boltă
– peste mare.

II.
Psalmistul.
Când treci fără sandale pe sub tei,
porumbii adormiți pe streșini ciuruite
se trezesc, crezând
că pașii tăi, mărunții, sunt semințe azvârlite
de-o mână bună pentru ei.

III.
Anacreon.
În vițe roșii strugurii par sânii goi
ai toamnei, care se dezbracă rând pe rând
de foi.
Smulge-i tu din trunchiul lor robust
și stoarce-i,
stoarce-i bulgărilor de pământ
în gură – ca să-ți văd mânuțele
de dărnicie tremurând
și degetele umede de must.

IV.
Misticul.
Trupul tău și sufletul, înaltul, își sunt
ca doi frați gemeni: se-aseamănă
așa de mult că
nu știi când e unul, când e altul.
Eu nu-ți cunosc la chipu-i numai
sufletul.
De câte ori îți întâlnesc din întâmplare
trupul, nu-l
bănuiesc, nedumerit mă-ncurc și cred că-i –
sufletul.

Tomas Transtromer - Frunzele Brune

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Frunzele brune, / la fel de prețioase ca / manuscrisele de la Marea Moartă. →

Agatha Bacovia - Frunzele Veștede

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Călcăm peste frunzele veștede,
Ca peste zilele noastre
Trecute,
La fel de veștede
Și mute.
Doar freamătul vântului
Ni le readuce în amintire,
Cu licoarea sfârșită
Din vechile
Potire.
Ascult zilele de ieri,
Gândesc la cele ce vin,
Voi avea mai puține toamne,
Mai puține primăveri,
Nu atât de triste
Și veștede ca ieri.