Daniel Vişan-Dimitriu – Foșnetul Toamnei

Pășești prin toamna care-a așternutun ruginiu frumos, de frunze moarte,iar mersul tău le-atinge-n scurt sărut,foșnindu-le cu pas ce le desparte.Acum, nu mai contează dac-au fostsub razele de soare împreună:și-au împlinit menirea și un rost,iar vremea lor a trebuit s-apună.Covorul ce-au format și un apusce te alintă în culori de seară,te fac să te așezi, cu … Citește mai mult

George Topârceanu – Toamna În Parc

Toamna în parc.Cad grăbite pe aleeaParcului cu flori albastreFrunze moarte, vorba ceea,Ca iluziile noastre.Prin lumina estompatăDe mătasa unui nor,Visătoare trece-o fatăC-un plutonier-major.Rumen de timiditateEl se uită-n jos posac.Ea strivește foi uscateSub pantofii mici de lac.Și-ntr-o fină discordanțăCu priveliștea sonoră,Merg așa, cam la distanță,El major și ea minoră.

Ștefan Octavian Iosif – Salcâmul

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânareaSe luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasăÎn liniștea ploioasă..Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale..Se face iar tăcere… și te străbat fiorii:Ne lasă și cocorii!.„Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!…”Suspină trist în urmă, … Citește mai mult