Versuri corectate și adnotate
Dacă oamenii ar privi spre cerÎntr-o zi de maiAr vedea pe o sârmă doi nebuniPășind îmbrățișațiEl o ține-n brațe, el o ține-n brațeEa îl sărută cu ochii închișiNimeni nu-i vedeOamenii-s în birouriSunt în birouri, nu se uită la cer.Iubito, noi mergem pe sârmăPășește cu atențieNu vrem să cădemSub noi e prăpastiaE lumea cu vise spulberateAi … Citește mai mult
Și înălțimeae dureroasă depărtare.O pană frântăpreface zborulîn presupunere.În dragostea florilorvântul hotărăște.
Aici cele mai fragile frunze ale mele și totuși cele mai puternice, durabile;Aici umbresc și îmi ascund gândurile – eu însumi nu le expun,Și totuși, mă expun mai mult decât toate celelalte poezii ale mele.
Fii atent la cuvinte,chiar și cele miraculoase.Pentru cel miraculos facem tot posibilul,uneori plutesc ca niște insecteși nu lasă nu o înțepătură, ci un sărut.Pot fi la fel de buni ca degetele.Pot fi la fel de încrezători ca piatrate lipi de fund.Dar pot fi atât margarete, cât și vânătăi.Cu toate acestea, sunt îndrăgostit de cuvinte.Sunt porumbei … Citește mai mult
Îngeri bătuți cu pietreCare mai au tăriaSă nu se-ndepărteze în văzduhÎmi cer, rănițiȘi frânți de oboseală, găzduireȘi-n timp ce încă fâlfâie ușorAdorm umili și fragezi prin caiete,Trăgându-și doar în somnCând li se face frigCâte o filă albă peste aripi.Dimineața știu că n-am visatDupă amprentele penelor pe paginiȘi mă grăbesc să le memorezÎnainte de a-mi fi … Citește mai mult
Monarhi pe valuriRegi plutindPe suprafața ondulată a mulțimii,Rămânând deasupra printr-un miracolContrar legilor gravitațieiSuspendate între două furtuniAjunși ca o spumă murdarăDeasupra,Cu cât mai susCu atât mai aproape de moarte.
Abia începusem să simtCă undeva-n rarul văzduhZăpada se va opri deodată,Abia începusem să știuCă nu mai poți să te ascunziDe ochii mei avizi să vadă,Abia zăream cum se depuneO linie limpede pe creștet,Tremurătoare-n păr și moalePe genele-ți clipite-abia,Abia-ndrăzneam să cred că ai tăi suntUmerii desenați în aerCu fără de sfârșit zăpadăȘi-a tale-aripile trădateDe nemaicontenita nea.Aș … Citește mai mult
Ochiul închis.Nu îndrăznesc să-nchid o clipă ochiide teamăsă nu zdrobesc între pleoape lumea,să n-o aud sfărâmându-se cu zgomotca o alună între dinţi.Cât timp voi mai putea fura din somn?Cât timp o voi mai ţine-n viaţă?Privesc cu disperareşi mi-e câineşte milăde universul fără apărarece va pieri în ochiul meu închis.
Fragil echilibru,popice, căzând și venind înapoimă simt ca o lacrimă gata să picedin ochii mei triștipeste voi.6/7 septembrie 1986, Săliște.(Locuri comune, 1986)
Trăiam în bulion, trăiam în fructeTrăiam în dulci latrine, duceam naive lupteIubeam păianjeni fără ca să-mi pese,Pe tăvi dormeam alături de mari fese.Azi sunt ca o mătase,Doar sufletul îmi lunecă prin casăAzi sunt ca o mătase,Doar sufletul îmi lunecă prin casă.Cerbi uriași cu fluturi calzi în gurăAlunecă prin somnÎnsângerați de frăgezimea ierbiiPe lacuri mari plutesc … Citește mai mult