Ovid Densusianu - Scorburile
Luminile ce fug de ele / Şi farmecul măreţei înfrunziri / Le chinuiesc, când ştiu … →
Luminile ce fug de ele / Şi farmecul măreţei înfrunziri / Le chinuiesc, când ştiu … →
Brațele mele / Care pot sfărâma piatra / Și frânge oțelul; / Care pot sugruma … →
Cât de fragil e omul, destinul cât de crud! / Promitem, dar uităm c-am mai … →
Diverse întâmplări se pregătesc. / Simt și un deget de metal pe buze, / până … →
Nici bețivul nu se-ndură cupa-n cioburi să-și fărâme, / cioburi închegate gingaș din fărâme de … →
Rămăsesem singur în prăvălia de porțelanuri. / Elefantul plecase, după o scurtă vizită / plină … →
Ea care nu cântă vreodată, cântă azi, / Cu pruncu-n braţe, – obraz lângă obraz. … →
Pasărea oarbă zbura peste noi / Striga în portavoce „zbor peste voi, / sunt în … →
Sunt doar bulgăr de tină / alexandrină, / cu doar o spinare, sub ploi / … →
Știu un cuvânt ce umblă, nevăzut, / compus din reci cristale ce se rup; / … →