Johann Wolfgang Von Goethe – Tu Te Ocupi Cu Botanica
Tu te ocupi cu botanica? Optica? Ce faci?Nu-i de mai mare folos inimi duioase să miști?Ah, duioasele inimi! Orice cârpaci le poate atinge;Fie-mi unic noroc, pe tine, Natură, să te ating.
filozofie
Stress – Lumea Mea
Strofa I:Sunt pierdut în universul meu dalmațianAm soare artificialȘi stele de porțelanÎmi iau din porție elanTorte n-amForțe camSupranaturale pentru un melomanDa’ man,Mie-mi arde dorința ca un piromanAm talismanPlus dorința de tiranProtejat de țepe ca un guardamanPentru un gologanAi probleme? Ține garda, man!Asta-i lumea mea, trăiesc după-al meu CoranAtât în apă, cât și pe uscat, ca … Citește mai mult
Costel Zăgan – Fir-Ar Să Fie De Civilizație
Domnule maior acuma iarmă tratezi ca militarînsă boala asta-i deasădin mine nu vrea să iasă.Ești mata cică expertînsă oul fiert e fiertnu mai face niciun puiîn ograda nimănui.Domnule maior ceva-cevaare dracu-n treaba meași să vezi că nu mi-e fricăîi donez o rămurică.Domnule maior viața-i butoiplin cu pulberea din noi.
Jorge Luis Borges – Trecutul
Ușor ne pare-acum că este totulÎn schimbător trecut irevocabil:Socrate, după ce-a băut cucuta,Vorbește liniștit despre-al său suflet,În timp ce moartea-albastră suie-ncetDin tălpile înghețate; implacabilAjunge spada-n talger de balanță;Impune Roma hexametrul spornicAcestei marmori obstinate-a limbiiPe care, sfâșiată, o vorbim;Și Hengist cu pirații ce străbatTrăgând la rame marea înfuriatăȘi-ntemeiază-un viitor Imperiu;Monarh saxon norvegulu-i oferăPământ de-ngropăciune și înainteDe-apus … Citește mai mult
Marin Sorescu – Socrate
Ce frumoasă ești azi,Soră cucută,Ce-mi crești atât de firescSub fereastră!În mlădierea taliei tale,Toate vechile buruieni de leacTriumfă sălbatic.Și pe deasupra ești din ce în ceMai cultivată.
Costel Zăgan – Inventemul De Vineri
Unii sunt proști de la natură, alții doar prostesc natura; indiferența însă nu mai face nicio diferență.Costel Zăgan
Jorge Luis Borges – Emanuel Swedenborg
Mai nalt decât ceilalți, înainta,Om între oameni, rătăcit de lume:Abia dacă-i chema pe tainic numePe îngeri. În tăcere cercetaCe ochii pământești nicicând nu văd:Geometria vie, cristalinaZidire-a Domnului, precum și tinaȘi zvârcolirea, pe pământ prăpăd.Știa că Slava Cerului și IadulLe-avem în noi, cu-a lor mitologie,Că zilele-s oglinzi de veșnicieȘi că (grăit-a grecul) timpu-i vadul.În aspra lui … Citește mai mult
Marin Sorescu – Seneca
La apusul soarelui, mi s-a spus,Trebuie să-mi tai venele.Acum e abia prânzul,Mai am de trăit câteva ore bune.Ce să fac,Să-i mai scriu lui Lucilius?Nu mai am chef.Să mă duc la circ?Nu-mi mai trebuie nici circ, nici pâine.Să prevăd destinul filozofiei?A mai trecut o oră,Au mai rămas încă patru,Apa clocotește în baie,Casc și mă uit pe … Citește mai mult
Costel Zăgan – Șah cu Absurdul
Dragă Kitty să știi că AlphaZero mi-a acceptatprovocarea. Va juca după ora stingerii cu mineo partidă de șah. Să vedem cine va fi mai creativ,Anna Frank sau AlphaZero. Apropo, știi ultimanoutate? Sunt îndrăgostită până peste cap.Am să văd dacă AlphaZerose prinde sau nu.Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Jorge Luis Borges – Să Curgi Ori Să Fii
În cer e Rinul? Unde curge oare?Există universala formă „Rin”,un arhetip ce, neatins de timp,ce-i cellalt Rin, în veșnic azi persistăși-i rădăcina-acelui Rin germancurgând spre mare-n timp ce eu compun?Așa au presupus platonicienii,dar n-a crezut așa și William Ocean.A spus că Rin (din etimonul rinan,ce-nseamnă-a alerga) nu-i altcevadecât un supranume arbitrarde om dat fugii seculare-a … Citește mai mult