Leonid Dimov – Teorie

Ce Platon! Ce Timaios! Ce Socrate!Destul atenieni! Sunt numărateAcele vise ce vor tălmăciLugubrul roiului de zi cu zi.De unde v-a venit ideea proastăCă peștera-i de vreme de năpastă?Căci iată idolii trecând mereuCătre grădina unui dumnezeu.Ce n-a fost, nu e, nu va fi,Ci-i doar un sâmbure de piatră griUitată parcă-n colț lângă trepiedeSă-i fie de haram … Citește mai mult

Leonid Dimov – Viața

Mai făcând o milă,Mai luând o măslină,Aristotel ajunse să vinăAcolo unde nu avea de ce veniPentru că totul e noapte și zi.Nădăjduiesc că nu credeți că aceastăFilosofie mai mult sau mai puțin iconoclastăVoiesc a o vă povesti chiar acumCând chiparoșii se-ndeasă de parfum,Iar frunzele ruginesc ulucii.Nu! Priviți cum se scarpină năuciiDe crocodili considerați sacriÎn smârcurile … Citește mai mult

Leo Butnaru – Înțelesuri

Când se întâmplă să nu scriu despre gramaticădespre cuvinte înaripatesau propozițiile subordonate circumstanțiale de locde timp, de mod, de cauză, de scopdespre circumstanțiale condiționaleconcesive, consecutivesau despre simple propoziții circumstanțiale de poezieci scriu despre Homerori Socratesă zicemtoate celelalte pur și simplu se subînțeleg ca.supra-înțelesuri..

Leo Butnaru – Alfa și cu Omega

Așa e cu omul devenit vechi din nou:ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou.E timp târziucând mai în fiece versbucuria trece din viață în moartealteori – invers,pentru a-ncerca să-nfrunte căderea în splina mitologiei propriului destin.Altfel spusdar în același mod înțelesaceastă luptă a contrariilore filosofia cimitirelorcu alfa și cu omegaîn zădărnicia de a … Citește mai mult

Kazi Ploae – Înapoi la Kierkegaard

2020 / te prinde impotent într-un bordel islamic cu o fetiță de 9 ani stimulându-te mecanic / oamenii-s vinovați de viață până-n extincție / natural e reîncarnarea unui releu de transmisie / stop / bun venit în sistemul nervos central / bioelectromagnetic pe frecvențe-n flux neuronal / reconsideră binele / rezistă răului pe care-l fac … Citește mai mult

Konstantinos Kavafis – Cuvântul și Tăcerea

„De aur e tăcerea și de argint Cuvântul.”Care profan rostit-a astfel de blasfemie?Ce asiat zănatic, orb și mut, sfidând la fel destinul orb și mut,care nebun, străin de lume, dușmanvirtuții, numit-a sufletul – himeră, cuvântul – de argint?Singurul dar al nostru, atotcuprinzător,tristeți și avânt, iubire, bucurie,singurul fapt uman, în tot ce-avem sălbatic!Tu, care îl numești … Citește mai mult

Ion Caraion – Cârlige – II

Flăcările repară întunericul cu rumeguș de scorburiÎmi duc viața într-o scorbură care se cheamă viațăbuchisind pe-ncetul teoria peșteriiîntre tot felul de pândeîntr-una din încăperile mințiiPlaton se spânzură de câteva ori pe ziCicatricile beznei din loc în locpar negii sau nasturiiunui craniu barbar unei haine de foc.Ce fragede-ți sunt lucrurile, Doamne, ce slăbănoage și ce plăpânde.Noduri … Citește mai mult