fara speranta – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Fără Speranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Te-am întâlnit din întâmplare
– Nu mă vedeai cât sufeream –
Erai la braț c-un oarecare..
Nici nu știam pe unde mergeam.
Pluteai fuior pe Strada Mare
– Nu te uitai că existam –
Pășeai sublimă cu candoare..
Topit din ochi te urmăream.
Îmi făcusem sufletul o floare
Să-ți dăruiesc esențe fine,
Dar în privirea-ți visătoare
N-aveai sclipire pentru mine..
Jucai o simplă trecătoare,
Erai o muzică de pași.
Trupu-ți era un glob de soare..
Spășit în scrum o să mă lași?.
Eram atlet în alergare
Să-ți ies în cale tot mai des
Și inima-mi simțeam că moare..
Doream să-ți fiu un tril, un vers.
Îmi făcusem irisul o mare
Să-ți scalzi în voie trupul fin;
Ți-eram talazul la picioare
Și mă spărgeam să-ți mângâi chin.
Aveam în gând priviri de boare
– Plonjeam în ochii-ți caviar –
Mă afundam, pierdut din zare,
Să-ți fiu abis, să n-ai habar.
Fărâmă din sclipiri fugare
Doar o privire-ai aruncat;
Sunt în explozie.. de stare!
Sunt fulg în zborul de-nălțat!..
Sunt tot ce Universul are
– Am inima toat-un inel –
Ești pulsul meu, o încântare
Iubit-o!.. M-ai pierdut.. nițel!!!

Ra' - Freestyle în Ricșă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iadul e prea aproape ca să uit de unde-am plecat
Mă scol debusolat, că-mi țin îngerii sub pat
N-am țigări, devin turbat, parcă-s la mijloc de Atlantic
Și-am mai mulți ani de rap decât are ma-ta de Scandic
Mișcarea lor mă ține static, stau să-mi aprind morișca
În timp ce diavolul mă plimbă-n iad cu ricșa
Nu te risca, dai din plisc, e moarte lentă
În lumea lor cu 4 sori rămân o umbră permanentă
Mă doare-n p***a ce regretați, vezi tu, gafa se plătește
Plus că ura-n mine crește până peste creștet
Natura mea mă-ndeamnă să fiu vested
Eu doar fumam în parc și-am început s-o dau pe rime
C-o mare de lume și-acum mare, prin urmare nu mai văd pe nimeni
De la o vârstă parcă vrei alte chestii
Voiam să fiu mai mult și-am sigilat în mine bestii
Teaua este când îmi cânt la beții
Și-n rest îmi bag p***a-n voi, nu meritați atenții.

Emily Dickinson - Slujirea - Fără Speranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Slujirea – fără Speranță –
E cea mai duioasă, îmi pare –
Neavând nimic s-o susțină –
Vreo Restricție – ori Răsplată mai mare –.
Avidă e ca de Câștiguri –
Avidă – să se vadă-ajungând –
Nu-i mai mare Strădanie decât aceea
Ce nu știe nici „Până când” –.
1863

Ecsper feat Tony Bătrânu - Român Fără Țară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă simt teleghidat, ghidat de către stat
Face tot ce poate, să mă simt abandonat
De-aia, țin steagul sus frate, și atât
Că încă n-am țară pentru care să lupt
Am vise în schimb sugrumate din timp
Programat să trăiesc, să respir contra timp
Inculpat, legitimat, că port gluga pe cap
Fac tot ce pot, să nu fiu acuzat
Te întrebi, până unde, vezi oameni fără umbre
Rugăciuni aruncate, în sictir, în secunde
Eu vreau să trăiesc cu și fără slăbiciuni
Fără ca Dumnezeu să mă tragă de perciuni
Sunt român fără țară, deși am buletin
Începe să mă doară, să-mi pese mai puțin
Deci, arde-o Bătrâne (Tony Bătrânu) să miroase a Maria
Că e mult mai bine de cum miroase sărăcia.
Tot ce simt, tot ce fac, tot ce vreau
E să trăiesc cum vreau eu zilele
Tu în schimb vrei să furi de la mine
Și puținul care îl am fără rușine (x2)
Am călcat pe jar, prin foc,
Merg de când sunt mic
Zi de mic copil, am tot zidit,
Am tot zidit, și s-a tot dărâmat
Că niciodată nu m-am lăsat încătușat
Nu te mai plânge tu că nu știu ce
Că ce? Că nu ai bani de cox, sau nu știu ce
Sau de nu mai știu eu, ce altceva
Tu, care te schimbi deodată cu anotimpu’
Trăim într-o țară în care se fură, se fură
Cine p**a mea mai știe de câți ani se fură
Enoriașii nu conduc lumea
Enoriașii nu-și conduc țara
Atâta timp cât domnește fiara
Bestia trebuie dată jos de pe tron
Ne-am săturat să fim conduși de un bufon
E conspirație, banu’ e combinație
Avem vitrine pline, dar avem la bani rație
Nu e distracție să aștepți în aeroport
Avionul să te ducă departe de tot
Că nu-i distracție, să aștepți în stație
În gară, să vină trenul să te ducă afară.
Tot ce simt, tot ce fac, tot ce vreau
E să trăiesc cum vreau eu zilele
Tu în schimb vrei să furi de la mine
Și puținul care îl am fără rușine (x2)

Libelullah - Pierduți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Strofa 1:
Te văd alergând, încercând să evadezi
Fără să dai greș, mereu suferința o capturezi
Te afunzi, te scufunzi și te complaci în ea
Și-apoi mai departe-ți spui că viața-i grea
Deja plictisit de-orice există pe pământ
Menții o grimasă tristă fără să scoți un cuvânt
Drumul e crunt, la starea asta nu te mai încrunți
De la atâta stres mai ai un pas să renunți
S-a-nrăutățit vremea, tot nu-i așa rea ca tine
Ai putea face schimb cu diavolu’, n-ar fi nicio rușine
Nu contează, oricum ai da-o la final iese nașpa
Sufletul tău exasperat începe a țipa
Nu-i cale de scăpare și niciun mod de calmare
Te-mpiedici în greșeli, când cazi nici nu te mai doare
Natură umană, te adaptezi la orice
Se-ntâmplă, încet duci pistolul la tâmplă.

Refren X2:
Suntem pierduți ca un marinar fără busolă
Îmi caut picioarele dar nu văd nici pân-acolo
Bate vântul, îl las să bată da’ nu mai termin-odată
Și istoria se repetă ca de fiecare dată.

Strofa 2:
E furtună-n niciun caz nu-i o apă de ploaie
Aș vrea să plec de-aici dar nu știu cum să conduc nava
Nu ridica privirea, vezi dracii venind în roaie
Cine i-a confruntat s-a scufundat ca o epavă
Zici că am în spate-o sută de saci de ciment
Că nu pot să mă mișc, nu mai aduc vorba de mers
Dar mă vezi, și dacă nu mă vezi sigur mă auzi
Când mergi singur prin ploaie cu adidașii uzi
Starea nu-i la pământ, am văzut-o lângă un submarin
Nu te pot vindeca, n-am lampa lui Aladin
Un război solitar, ce blestemat sună
Am nevoie de noroc, o să îmi fac o rună
O sută fețe fără rost, n-ai nicio masă să le așezi
E tot mai greu să treci prin zi fără să te enervezi
Ești ocupat, nu mai ai timp nici să duci mâncarea la gură
Și la fiecare lucru fuți câte-o înjuratură.

Refren X4:
Suntem pierduți ca un marinar fără busolă
Îmi caut picioarele dar nu văd nici pân-acolo
Bate vântul, îl las să bată da’ nu mai termin-odată
Și istoria se repetă ca de fiecare dată

Nomad - Singur

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

[Intro]
Alt an, alte probleme, 2013
Și mă lupt cu tine, viață
Hai s-o facem parte-n parte
Dar tu nu joci corect
Dai în mine cu de toate
Da, mă lupt cu tine, viață
Vreau s-o facem parte-n parte
Tu nu joci corect
Dai în mine cu de toate.
De ce judeci, judecător, simplu om aleator?
Râzi necorespunzător, ia șaș în gât, te omor!
Ia foc, ma**, deja te întinzi ocean
Schimb albastru în roșu, am tupeu de golan.
Fața-mi spune lucruri, se văd urme, semne
Copiii mă văd, nene, p***e, învață scheme
Ăștia o ard lemne, rămâne doar fum
Mai acidulat ca Borsec, m***s pe scrum.
Tămăduitor ca Rodica, da-ne banii!
Abracadabra, vreți pe ritm necomercial, adio fanii!
Tu rămâi Bugs Bunny, că tot auzi tot
Vorbești aiurea, cancan, credul, naiv, prost.
Și atunci, dezordonat ca în viața reală
Fac s*x neprotejat într-o scară goală.
Ea, în genunchi, mă pune să-i promit
Că eu nu sunt ca restul, eu sunt diferit.
[Refren]x2
Alunec gheața, că am inima la fel
Bag p***a, viață, mi-ai promis c-o să fie altfel
Îi văd pe toți grămadă, deși e lumină sigur
M-am săturat să lupt singur.
E un timp așa urât, golesc trei sticle într-un minut
Ca un deținut, ori scap de aici, ori îmi pun ștreangul pe gât.
Viața îmi dă de toate, eu nu pot să le refuz,
Respir cu muzica în căști, mizeria din autobuz
Și sunt singur de atâția ani printre străini
Sting lumina și-mi zic: au trecut și anii buni.
A mea vorbește de iubire, are aspirații înalte
Da’ ea nu știe ce simt eu, e la fel ca celelalte.
Și mă uit cum familia mea moare,
Frații mei de-o viață în aceeași închisoare
Între ziduri facem planuri, înnebuniți de izolare
Ne imaginăm afară bucurându-ne de soare.
Și dau foc, îl aprind, vreau să-l trag în piept pe tot
Poate merit altceva, poate n-am avut noroc
Poate dacă fug într-una voi ieși cândva din ceață
Poate dacă adorm adânc mă voi trezi în altă viață.
[Refren]x2
Și mă lupt cu tine, viață
Hai s-o facem parte-n parte
Dar tu nu joci corect
Dai în mine cu de toate
Da, mă lupt cu tine, viață
Vreau s-o facem parte-n parte
Tu nu joci corect
Dai în mine cu de toate.
[Refren]x2

Ana Blandiana - Inscripție

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Inscripție. / Tot ce se poate-nțelege / E fără speranță și lege. / Și crește ... →

Attila Jozsef - Cu Inima Curată (Tiszta Szívvel)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

N-am tată, nici mamă,
nici zeu și țară,
n-am leagăn, sălaş,
sărut și iubite.
De zile n-am ciupit,
nici mult, nici puțin.
Junia-mi vigoare,
ce o pun la vânzare.
Și dacă nu va păsa,
dracu o va cumpăra.
Vin cu pură inimă,
dar pot să fac și crimă.
Voi fi prins și legat,
în pământ sfânt îngropat,
cresc buruieni otravă,
pe inima curată.

Attila Jozsef - Fără Speranță

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Încet, meditând.
Omul ajunge, în sfârșit,
la un șes trist, nisipos, ud,
privește visând, dă din cap,
cuminte, rămânând zălud.
Așa aș dori să privesc,
alene, fără păcală.
Susur lucios de topor,
cu frunza de plop se joacă.
Inima-mi stă pe nimic,
cu trup tremurat, e mută,
lin, adunându-se în jur
stelele, și se uită.
În cer, ca fierul….
În cer, ca fierul, se-nvârte
dinamul lăcuit, rece.
Oh, constelații line!
În gură-mi cuvânt sclipește –.
În mine trecutul cade,
ca bolidul prin cosmos, tăcut.
S-apune timpul mut, albastru.
Sabia sclipește: părul –.
Mustața, ca omida plină,
se-ntinde pe gura fără gust.
Inima-n chin, glasul răcit.
Dar, cui aș putea să spun –

Bebbe - Patru Pereți

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sunt prinsă între patru pereți scorojiți.
Întorși pe dos, îi privesc, îi văd suciți.
Sunt strânsă, constrânsă de gânduri ideologice,
ale unor intelectuali cu gândiri logice.
O nebunie ce-mi trece acum prin minte,
țin să vă spun că un gând nu tocmai cuminte
îmi împarte mintea în 4 colțuri întunecate.
Văd ce n-am văzut până acum și mă arde.
O dorință aflată în centru, se joacă și pică,
în obscur odată cu o lacrimă pe obraz de frică.
Sunt singură în lumea mea și mă doare
că nu știu să ies, mă sufoc cântând spre soare,
adică un bec ce mă frige câte un pic, câte un pic,
și am ajuns să cred că nu mai există nimic.
Sunt doar eu și o lacrimă întinsă pe podea,
o parte din mine, un lucru stabil în lumea mea.

Refren:
Sunt patru pereți ce îmi pun capac dar mă ridic,
fac un pas, doi, trei, urmez un vis, apoi pic.
E greu să faci ceva, atunci când ești mic,
e greu să visezi la ceva, când nu mai ai nimic.

2.
Am ajuns în acel punct în care mă regret.
Ma repudiez, mă dezmoștenesc de suflet.
M-am săturat și privesc profund în gol,
confuză de un sentiment ce mă ține la sol.
Visez sânge în jurul meu, o lume pierdută.
Sunt fiica iadului într-o fire necunoscută.
Și doare că visez persoane dragi țipând de durere,
și țip cu ei odată, până când totul se pierde în tăcere.
Mă sperii de lucruri ce aud, voci sadice,
promițând pe pământ că au gânduri pașnice,
deși știu că nu-i așa, tac și înghit
și merg mai departe, tind spre acel nimic.
Între aceiași 4 pereți, aștept ca lumea mea să pice,
că mi-am pierdut mințile, iar becul începe și se stinge.
Fără vigoare încerc să urlu după „Ajutor” în noapte
și constat că mă aud în fundal de departe.

Refren:
[.]

3.
O lumină îmi străfulgeră privirea, mă trezesc.
Încep să mă ating, să văd, mai trăiesc.
Mă duc repede în oglindă, să văd dacă sunt bine.
Deschid fereastra să văd, e momentul pentru mine.
Mă simt întărâtată de momentul adevărului,
mă simt prizonieră la mâna destinului,
căci prea mulți se cred acolo sus la putere,
iar omul obișnuit e orbit de durere.
Mi-e scârbă de mine, mi-e scârbă de tot,
de ce nu pot între atâtea răutăți să pun stop?
De ce să simtă și altul ce simt eu acum?
Oare când se va înghiți toată omenirea în fum…?