Te-am întâlnit din întâmplare
– Nu mă vedeai cât sufeream –
Erai la braț c-un oarecare..
Nici nu știam pe unde mergeam.
Pluteai fuior pe Strada Mare
– Nu te uitai că existam –
Pășeai sublimă cu candoare..
Topit din ochi te urmăream.
Îmi făcusem sufletul o floare
Să-ți dăruiesc esențe fine,
Dar în privirea-ți visătoare
N-aveai sclipire pentru mine..
Jucai o simplă trecătoare,
Erai o muzică de pași.
Trupu-ți era un glob de soare..
Spășit în scrum o să mă lași?.
Eram atlet în alergare
Să-ți ies în cale tot mai des
Și inima-mi simțeam că moare..
Doream să-ți fiu un tril, un vers.
Îmi făcusem irisul o mare
Să-ți scalzi în voie trupul fin;
Ți-eram talazul la picioare
Și mă spărgeam să-ți mângâi chin.
Aveam în gând priviri de boare
– Plonjeam în ochii-ți caviar –
Mă afundam, pierdut din zare,
Să-ți fiu abis, să n-ai habar.
Fărâmă din sclipiri fugare
Doar o privire-ai aruncat;
Sunt în explozie.. de stare!
Sunt fulg în zborul de-nălțat!..
Sunt tot ce Universul are
– Am inima toat-un inel –
Ești pulsul meu, o încântare
Iubit-o!.. M-ai pierdut.. nițel!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă suferința și dezamăgirea unui îndrăgostit a cărui iubire nu este împărtășită. El se simte ignorat și respins, idealizând persoana iubită și trăind o stare de melancolie profundă.