Iadul e prea aproape ca să uit de unde-am plecat
Mă scol debusolat, că-mi țin îngerii sub pat
N-am țigări, devin turbat, parcă-s la mijloc de Atlantic
Și-am mai mulți ani de rap decât are ma-ta de Scandic
Mișcarea lor mă ține static, stau să-mi aprind morișca
În timp ce diavolul mă plimbă-n iad cu ricșa
Nu te risca, dai din plisc, e moarte lentă
În lumea lor cu 4 sori rămân o umbră permanentă
Mă doare-n p***a ce regretați, vezi tu, gafa se plătește
Plus că ura-n mine crește până peste creștet
Natura mea mă-ndeamnă să fiu vested
Eu doar fumam în parc și-am început s-o dau pe rime
C-o mare de lume și-acum mare, prin urmare nu mai văd pe nimeni
De la o vârstă parcă vrei alte chestii
Voiam să fiu mai mult și-am sigilat în mine bestii
Teaua este când îmi cânt la beții
Și-n rest îmi bag p***a-n voi, nu meritați atenții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și deziluzia artistului față de lumea din jur și față de propria sa evoluție. El se simte prins într-un ciclu vicios, dominat de ură și amărăciune, și se confruntă cu proprii demoni interiori.