fantasmă – Versuri.pro

Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri - Fantasmă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Doar tu m-ajuți tristeți să-ngrop,
Cu chip ce te-am în gând, fantasmă
Cum puful alb zburând din plop
Purtându-mi din azur mireasmă.
Nu știu de-s singur visător
La fum eteric de candid
Ce-l am în pori, nesfârșit dor
Și nu-l ating.. E timpul zid.
Dar nu-i nimic, e gândul șansă
Fără de margini, neștiutul
De nimeni.. când mă plimb în transă,
Reluând sfârșit cu începutul.
Așa-i poate „nemuritor”;
Făcând mereu voiaj idilic,
Pierzându-mă în fald amor
De-un gând necontrolat, empiric.
Resimt și degetele fine
Și gura-n șoapte de rozeuri..
M-atingi cu pielea-ți de suspine..
Revăd preludiuri de antreuri.
Înot pe lacrima-ți din pleoape,
Pătrund pupila-ți, mă-nfior..
Plutesc ușor în calde ape
Ce le-am plouat noi doi de-amor.
Te strâng subtil în pas de dans,
În tremur fin.. ce l-ai ascunde.
Îți simt răcoarea-n lin balans..
Ne-am vrea pitiți, dar n-avem unde.
Îți mângâi cu retina corpul
Pe plajă -cu broboane- fin..
Revăd în minte aeroportul,
Când am plecat, spunând că vin.
Mi s-a furat comunicare;
N-am telefon să te mai chem.
Rămân, să te-apăr de uitare..
Din amintiri mi-am făcut ghem!.
Aș vrea să risc să te revăd,
C-am revenit peste-un deceniu..
Mi-e frică de-un ultim prăpăd;
Să nu-mi zici „Nu!”.. pentr-un mileniu!

Dgm - Noapte Rece

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sub o criptă neagră,
Într-un cimitir,
În cavoul negru,
Sculptat în safir.
Tristă și lăsată,
Doar în voia sorții,
Dulce Gabriela,
Prințesa a morții.
Urlă lupii în noapte,
Liliecii zboară,
Pe o creangă uscată,
Se așază o cioară.
De printre cripte rupte,
Se simte o rece spasmă,
Și din cavoul negru mormântul atunci apare,
Și piatra de pe groapă crăpând în două sare.
Încet plutind se-nalță prințesa, o fantasmă,
Dulce întrupare de omăt și buza-i viorie.
Pe piept poartă o salbă,
Cu mâinile de ceară ea tâmpla și-o mângâie,
Iar fața e frumoasă ca varul este albă.
Prin vânt, prin neguri vine, și norii se aștern,
Fug fulgerele-n laturi lăsând-o ca să treacă,
Părea că e un înger ce trece prin infern,
Și apele cu spaimă fug în pământ și seacă.
În cale întâlnește
Un frumos băiețel,
Pe loc se îndrăgostește,
Topită-i după el.
Mândru, falnic e băiatul,
Cu păr de aur moale,
Și tare e-ncordat e brațul,
Și umerii-i sunt goi.
El de pe pământ o ridică și pe pieptul lui o pune,
Inima-i zvâcnește tare, viața-i parcă se răpune,
Ea se uită se tot uită, un cuvânt măcar nu spune,
Râde doar cu ochii în lacrimi, speriată de o minune.
Și bărbia i-o ridică, însă ea e ca și mută,
Și o strânge tare-n brațe și suav el o sărută.
El: „O, dulce ești tu domnișoară,
O viață te-aș iubi,
Și chiar iubirea de-o să doară,
Cu tine tot aș fi!”
Ea: „O, vino dragul meu băiat,
Să te privesc de-aproape,
Ai apărut ca din senin,
Ai răsărit din ape.
O, vin’, odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă,
Devii nemuritor ca mine,
Iar eu să-ți fiu mireasă!”
El: „O, vin iubirea mea nespusă,
O, vin dulce crăiasă,
Să fiu doar eu bărbatul tău
Și tu să-mi fii mireasă!”
Își simte trupul atunci cuprins de brațe reci,
Pe gâtul gol el simte un lung sărut de gheață,
Și știe că de-acum a lui rămâne în veci,
Părea un junghi puternic ce-l lasă fără viață.
Și sânge curge în picături cu miia,
Bărbatul galben e la față,
Se prăvălește la pământ,
Ramâne fără viață.
Dar iar inima îi bate,
Obrazul lui îngheață,
Se scoală iar de jos
Și o cuprinde în brațe.
Pornește vijelia, în jur e doar mister,
Și-n două laturi pământul deschide uși de fier,
Cu genele lăsate pe ochii adormiți,
Frumoși erau și astfel de moarte logodiți.
De mâini ei intră-năuntru și porțile se-nchid,
Pe veci pieriră-n noaptea mărețului mormânt,
Cavoul e acoperit cu mii crengi de molid,
Și după ei și dragostea pieriră în pământ.

Sedatu' - Făptura

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Evadez dintr-un univers etanș, imediat intru-n transă,
ies din casă, ies din plasmă, scuip cu ectoplasmă,
sunt o fantasmă, e doar mireasma de răutate,
tripuri amestecate, tripuri articulate, întunecate.
Soldați disperați, între voi vă atacați, certați,
ascundeți-vă în buncăre, ești gata să te bați?
Adună trei, patru frați, alți draci, ataci, cazi,
te ridici, spargi, tragi, în tine atragi,
ura pură, rupi sfânta scriptură, făptură,
ce-i gata să erupă, în trupă, în grupă,
te lasă mut, ba, te lasă fără viață, te
scoate la suprafață, din gheață, te învață.
Am în mine karma ce dintr-un foc te sfarmă,
stau camuflat, am semnat contract cu diavolul,
psihopat, dopat, în act, de fapt, ești f***,
invoc toate entitățile divine, mutanți, cu rime,
enzime, crime, suflet de câine, cade acid în tine,
te ține în viață, de sapă, craniul ți-l crapă,
ți-l transformă în apă, demonii din el se adapă
și pleacă.

Ion Brad - Fantasme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Serafim cu șase aripi aș fi vrut să-mi fii, iubire,
Să mă porți prin lumea toată, neamurile să se mire.
Ca sosit din alte astre să mă uit peste oceane
Să le-aud cum strigă parcă: „Lângă tine, ia-ne, ia-ne”.
Ca Luceafărul prin spațiu să-ntâlnesc vreo Cătălină,
Să-nțeleg că nemurirea prin femeie se declină,
Și-nfrățit cu sateliții să-nconjor cu drag pământul,
Domnului de sus, din ceruri, lăudându-l, lăudându-l…
Vis de insomnii bătrâne, vis de sincere-ncercări
De-a ieși dintre fantasme și din lumi de disperări…
Ia-mă tu de mână, Mumă, coborând dintre icoane,
Să te-aud cu glas aievea: „Lângă tine sunt, Ioane!”

Ady Endre - În Fața Cu Liniște-Prinț

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Sub Lună mă plimb în pădure,
Cu dinți clănțăind fluier.
În urmă e cât o stivă
Liniște-Prinț,
Dacă mă întorc, vai mie.
Oh, vai de mine dacă tac,
Sau în Lună sus aș privi:
Un țipăt, o trosneală.
Liniște-Prinț
Ar păși prelung și m-ar strivi.