fag – Versuri.pro

Maria Ciobanu - Fagule cu Frunză Deasă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Fagule cu frunză deasă
Și cu umbra răcoroasă,
Tu ești fala codrilor
Și umbra dănacilor,
Frunza ta-mi leagănă dorul
Și-mi alintă puișorul.
Te-aș scoate din codrul tău
Și te-aș duce-n satul meu
Să vie și neicuța
Să stea la umbrița ta,
Cu frunza să-l ocrotești,
De ploaie să mi-l ferești.
De soare și de lumină,
De ploaie și de furtună,
Frunza ta lată, frumoasă
Să ne ție loc de casă
Și să stau cu neicuța
Până ți-o cădea frunza.

Maria Ciobanu - Iese-n Codrii Firul Ierbii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iese-n codrii firul ierbii,
Urcă neica-n drum cu cerbii,
Urcă neica-n poieniță
Cu turma de mioriță.
Crește-n codrii frunza, crește,
Neica din caval doinește
Cântecelul dorului
La umbrița fagului.
Iese-n codrii firul ierbii,
Urcă neica-n pas cu cerbii,
Cu cerbii și căprioare
Și cu turma de mioare.
Urcă neica și doinește,
La mândruța lui gândește,
Cântă doine din caval
Să-l audă de pe deal.
Refren:
Tare mi-s dragi
Codrii de fagi,
Plaiul în zori,
Câmpul cu flori,
Codrul de fag,
Neicuța drag.

Georg Trakl - O, Fagii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

O, fagii desfrunziți și zăpada negricioasă.
Din miazănoapte adie lin vântul. Aici, pe poteca ruginie
Cu luni în urmă ceva întunecos a trecut.
Singur în toamnă. Întruna cad fulgii
Pe crengile goale
În stuful uscat; verde cristal cântă în iaz.
Pustie coliba de paie; copilăroși
Sunt mestecenii adiind în vântul de noapte.
O, drumul ce-ngheață alene în beznă.
Și sălășluirea în trandafiria zăpadă.

Pasarea Rock - Fagul și Iedera

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Într-o geană de zăvoi,
stau încolăciți cei doi,
fagul și cu iedera,
falnic el, gingașă ea.
Creanga strânge din cârcel,
fremătând și ea, și el,
ca în vremea când erau
ea fecioară, el flăcău.
Fiecare dintr-un sat
vrăjmășit pe celălalt.
Azi nu se mai știe bine
când anume, cum și cine
a-ncercat să îi despartă
pe cei doi uniți de soartă.
Doar că dragostea de sânge
dorul nu poate înfrânge,
care i-a sortit să fie
întruniți pe veșnicie.
Peste moarte, peste viață,
hărăziți ca soț și soață,
necum astălaltă lume
nu le-a-ngăduit anume.
De când paloșul străpuns-a
și pe dânsul, și pe dânsa,
într-o singură suflare,
într-o dulce-mbrățișare,
ochi în ochi, geană pe geană,
duh prin duh, rană prin rană.
Ram și frunze deteră
un fag și o iederă,
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
împreună amândoi
într-o geană de zăvoi.
Fagule.. dragule..
Iederă.. prietenă..

Sorin Pantea - Rău Mă Dor Ochii, Mă Dor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Rău mă dor ochii, mă dor
De lumina stelelor x2
Și mă duc, și mă tot duc
Pan’ la mândra-n deal la nuc
Și mă duc și mă cobor
Pan’ la mândra la izvor.

Rău mă dor picioarele
De umblat cărările x2
Și mă duc, și mă tot duc
Pan’ la mândra-n deal la nuc
Și mă duc și mă cobor
Pan’ la mândra la izvor.

Fă-mă, Doamne, un lemn de brad
La mândruța-n foc să ard x2
Lemn de brad și lemn de nuc
Pan’ la mândra să mă duc.
Lemn de brad și lemn de nuc
Pan’ la mândra să mă duc.

Fă-mă, Doamne, un lemn de fag
Să-l fac la mândruța pat x2
Lemn de fag și lemn de nuc
Pan’ la mândra să mă duc.
Lemn de fag și lemn de nuc
Pan’ la mândra să mă duc.

Rău mă dor ochii, mă dor
De lumina stelelor x2
Și mă duc, și mă tot duc
Pan’ la mândra-n deal la nuc
Și mă duc și mă cobor
Pan’ la mândra la izvor.

Unde ai plecat, nu știu
Dar îmi e sufletul pustiu
Și mă duc, și mă tot duc
Pan’ la mândra-n deal la nuc
Și mă fac și iar mă fac
Lemn de brad și lemn de fag

Florica Bradu - Venitu-Mi-O Carte Aseară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Venitu-mi-o carte aseară
Că badea zace să moară,
Nu știu, Doamne, cum aș face
Să văd pe badea cum zace.
Crapă, Doamne, dealurile
Să duc badii leacurile,
Din trei meri trei crengurele
Să le pun în trei ulcele.
Și trei crengi dintr-un alun,
Noaptea la stele să pun,
Dimineața pe răcoare,
Să pun pe badea-n picioarele.
Cât îi lumea nu te-ncrede
La fecior și la fag verde,
Fagu-și schimbă frunzuța
Și feciorul drăguța,
Fagu-și schimbă frunzele,
Feciorul drăguțele.

Ion Pillat - Fagul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

La margine de codru stătea, așa de-o parte,
Ca unul care frunza și umbra nu-și împarte
Cu alții. Singuratic se bucura de cer.
Și turma care suie la munte în Prier.
Și turma ce coboară când negura e joasă,
Le adună în roată coroana maiestuoasă.
Din când în când un vultur venit de pe Parâng
I se oprea pe ramuri. Furtunile, ce frâng
Stejari și brazi, pe dânsul nu l-au răpus nici una.
În nopțile de vară strângea în brațe luna
Și, ca o soră, ploaia i se plângea la piept.
Zbucnit din rădăcină, adânc și înțelept,
Creștea tăcut cum crește pe ceruri Carul Mare –
Și frunza lui de aur în lină scuturare
Cădea, din toamnă-n toamnă lăsându-l tot mai tare.
O bună dimineața, călcând cu pasul greu,
Doi bieți creștini urcară purtând un ferăstrău –
Și umbra le-ntinse copacul cu iubire.
Abia când fu să pice avu o tresărire –
Își clătina pe ceruri frunzișul fără vânt
Și, prăbușit pe spate la pământ,
Le dărui, în cruce, tulpina preacurată.