Nina Cassian – Presiuni
Dacă lacrimae oul păsării de ploaie,dacă pasărea e nervozitatea aeruluicare el însuși e un trup peste trupuri– cum mai pot scrie o carteîn această groapă comună?
Versuri corectate și adnotate
Dacă lacrimae oul păsării de ploaie,dacă pasărea e nervozitatea aeruluicare el însuși e un trup peste trupuri– cum mai pot scrie o carteîn această groapă comună?
Prin văzduhul moale ca un șale-o ațoasă îndeletniciredin burdufe și din lireplouă oblig, surd, egal.Cu lăcuste și omide,fără noimă, mierea nopțiicurge rece prin necopțiipomi ai secetei lichide.Zgomotele cad, nu cad;viața este sau a fost.Un același gol anostcalcă-n oameni, zboară-n brad.Și-umblă-n paseri, umblă-n apeagonia, spleenul, golul.Deznădejdilor, nămolulnu li-e câmpul mai încape.– Insule, te bate vântul…– Vântule, … Citește mai mult
Aș putea vecia cu tovărășieSă o iau părtașă gândurilor mele;Noi viori să farmec, nouă melodieSă găsesc – și stihuri sprintene și grele. Orișicum lăuta știe să grăiască,De-o apăs cu arcul, de-o ciupesc de coarde.O neliniștită patimă cereascăBrațul mi-l zvâcnește, sufletul mi-l arde. Știu că steaua noastră, ageră-n tărie,Crește și așteaptă-n scripcă s-o scobor.Port în mine … Citește mai mult
Copilul ca un colier în jurul gâtuluiAdevărul se ocupă cu tăcereaTe-ai sculat nicăieriPe genunchii tăi ca două cutii cranieneLitere căzute, o pensulă de bărbieritSoarele fardează orașul cu catastrofeAu fiert și s-au întărit aceste oase ca pietreleE vară și zeul tăgadeiDepune o coroană de nasturi pe cazarma cuvintelorOrice sinceritate e o tragedieCe-nsemnătate aveau clevetitorii și tristețea?Ce-nsemnătate … Citește mai mult
De ce imensa durere umanăte ridică deasupra propriului eu,până la halucinație și nebunie și profețieși destin, ba încă mai sus, până la dreptate…Și ești doldora de amintiri și fapte și vedenii, martoral valurilor generațiilorvenind dinspre adâncul timpuluiși spălând veșnic întreaga lume.Și se umflă degeteleca un pântec gata să nască.Și atunci înțelegi durerile infinituluila durerile pântecului … Citește mai mult
Fiecare trăim două, trei sau chiar patru vieți deodată,Ne naștem,Doamne, atât de tineri, încâtDin miile de vieți posibileNu ni se poate pretindeSă știm alege doar una.Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte,Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici,Crengile arborilor își sunt dușmane și se usucă-n hotare,Soarele vieții a patra întunecăSoarele-al treilea, soarele-al doilea,Soarele prim.Contrare, … Citește mai mult
Întrebări existențialeÎn prezent, cu vremurile astea atât de agitate, nu mai avem ocazia de a ne pune adevăratele întrebări. Și totuși:– De ce o comandă de pizza ajunge mai repede decât o ambulanță?– De ce putem găsi un loc de parcare rezervat pentru handicapați în fața patinoarelor?– De ce cuvântul „abreviere” este atât de lung?– … Citește mai mult
Pe frunte-mi picurăLacrimi caldeȘi lin,Peste pleoape-n josMi se preling,De pare că închișii mei ochiLe izvorăsc.Cine plânge deasupra meaȘi lasăDulci lacrimile saleSă-mi fie lacrimi,TataSau poate un străinCare mă înfiază astfel?
El este unul singur,Nu pentru că, dintre toți,Este cel adevărat,Ci pentru căSâmburele tuturor este același.În frunzele stejarului,În măruntaiele păsărilor,În iepurele din lună,În pâine și vin,El este unul singur. Atât de singur,Încât i se face urâtȘi se naște.
Spune-mi, eu de ce aș fi cinstit? De moarte tot nu scap!Spune-mi, eu de ce n-aș fi cinstit! De moarte tot nu scap.