Da, e vis, parcă exist cu gândul în alt decor,
Da, aș putea să prind privirea ta,
Sărutul nemuritor.
De mă întrebi de unde știu,
Să mă prefac că dorm,
Să nu văd cum ploaia rece
Îmi arată că n-am somn.
De unde vii, de unde știi,
Unde stă ascuns visul tău?
De unde vii, de unde știi,
Că nu mă voi trezi, nici chiar pentru o zi!
Am vrut, am vrut, am vrut cu orice preț
Să mă ridic, să te câștig, dar nu pot să m-amăgesc.
De mă întrebi de unde știu,
Să mă prefac că dorm,
Să nu văd cum ploaia rece
Îmi arată că n-am somn.
De unde vii, de unde știi,
Unde stă ascuns visul tău?
De unde vii, de unde știi,
Că nu mă voi trezi, nici chiar pentru o zi! x2
De mă întrebi de unde știu,
Să mă prefac că dorm,
Să nu văd cum ploaia rece
Îmi arată că n-am somn.
De unde vii, de unde știi,
Unde stă ascuns visul tău?
De unde vii, de unde știi,
Că nu mă voi trezi, nici chiar pentru o zi! x2
De unde vii, de unde știi,
De unde vii, de unde știi
De unde vii
De unde vii, de unde știi
Unde s-a ascuns visul tău
De unde vii, de unde știi
De unde vii, de unde știi
Visul tău
De unde vii, de unde știi
De unde vii, de unde știi
Visul tău.
Și mă întrebi! – De unde știu – De unde vii
Mă voi trezi pentru o zi
Și-am să știu – de unde vii!
Sensul versurilor
Piesa explorează starea de visare și întrebările existențiale despre originea și esența visului. Vorbitorul își exprimă dorința de a se trezi și de a înțelege de unde vine visul, dar și dezamăgirea de a nu putea face asta.