Existence – Versuri.pro

Alain Bosquet - Tu Ești Obiectul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tu ești obiectul,
ideea ce-l înfrumusețează,
conceptul care-l ucide.
Ești răspunzătoare
de fularul acesta galben,
ca de o crimă pe pragul unei grădini bătrâne.
Când tu numești
azurul, marea, ciclonul,
le împiedici să fie libere.
Cuvintele tale,
arsuri de fier roșu pe umărul neantului.
Tu denaturezi,
înțelegând prea mult.

Rainer Maria Rilke - Câinele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Se naște din priviri, acolo sus,
întruna chipul unei lumi, de preț.
Doar uneori, pe-ascuns, un lucru-n plus
venind, se-așază lângă el, răzleț.
Când el străbate chipu-acesta jos,
dar altfel de cum în este, nu-i inclus
și nu-i gonit, ca-n șovăieli supus,
realitatea dându-și-o prinos.
Acestui chip din care, în uitare,
puțin păstrează, implorând aproape,
și-aproape-nțelegând, lăsând să-i scape
adâncul înțeles: căci el dispare.

Omar Khayyam - Din Lume Nu-i Nimica Doar Vânt în Mâna Ta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din lume nu-i nimica, doar vânt, în mâna ta,
O pierdere e-n toate şi-o lunecare tristă;
Admite că în lume ce e n-ar exista
Şi tot ceea ce nu e admite că există.
din Rubaiyate (2004), traducere de Geo Olteanu

Jorge Luis Borges - Despre Ceea Ce Nu Se Știe Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Luna nu știe că este liniștită și strălucitoare și
nici măcar că este lună; Nisipul că este
nisip. Nu există un lucru care să știe
că forma lui este rară. Piesele de
fildeș sunt atât de străine abstractului joc de șah,
dealtfel ca și mâna care le mișcă. Poate
Soarta omului cu scurte bucurii și lungi
suferințe este unealta Altuia. Nu-l știm.
Dându-i nume de Zeu, nu ne ajută cu nimic.
Tot atât de zadarnice sunt și teama și îndoiala
Și ciuntita rugăciune pe care o începem. Ce
arc o fi aruncat această săgeată care sunt?
Ce culme are drept țintă?

Mihai Codreanu - Poem Feeric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Știți voi simți culoarea și parfumul
Și melodia nopților de vară?
E-atâta calm în liniștea de-afară,
De parcă Timpul își oprește drumul.
În pulbere de foc își sting volumul
Luceferi cu sclipiri de piatră rară..
Și-n clipa care-ți pare seculară,
Trec veacurile-n mintea ta ca fumul.
Te vezi fugind prin golul dintre stele
Pe-un strop de vis rătăcitor ca ele,
Mânat de vântul sterp al întâmplării..
Și-i ceasul îndoielilor de sine,
Când te frământă tainele-ntrebării:
În Lume ești, sau Lumea e în tine?..

Charles Simic - Două Ghicitori (Vol. Poeme Timpurii)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

DOUĂ GHICITORI.
Atârnă de un fir-
orice ar vrea să fie. Complet dezbrăcat.
Tremurând. Uman. Muritor.
Pe un fir mai subțire decât razele stelelor.
Mișcat de un sentiment,
atârnă, imposibil, de neimaginat,
între cer și pământ.
Eu, spune. Eu. Eu.
Și cum se laudă,
că tot ce știe
despre vânt
îi este revelat în timp ce atârnă.
*
Nu e nevoie de cuvinte.
Ce face? Nimeni nu știe.
O face pe misteriosul, funebrul,
doar pentru plăcerea de a o face.
Dacă are o părere
o păstrează pentru sine însuși.
Dacă are vești
face pe prostul, pe mortul.
E inutilă încercarea de a concretiza.
Este evaziv, are obiceiul de a pleca,
foarte repede, desigur, alunecând..
-într-o clipită, a dispărut.
Tot ce știm despre el
este că nu face și nu trebuie
să spună nimic.
GeorgeP

Cassian Maria Spiridon - Sângele

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sângele
se scurge prin tuburile nopții
precum izvoarele planetei
transparent.
Sub tropicala rază
s-a rătăcit
chitaiul
a eșuat pe țărmul
îndepărtat al Andromedei
printre constelații
de nimeni vizitate
doar telescoape curioase
încearcă să le afle sensul
în inutila lor rostogolire.
Ei! voi umblătoare umbre
cum treceți și petreceți
plante și pomi
și blânde patrupede
fioroaselor feline
și încercatul dintre toate
el bipedul
cum spune Stagiritul
pe unde rătăciți.
Mă strădui să rămân
încă să rămân
printre cei vii
atât cât se cuvine.

George Bacovia - Sine Die

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nu trebuie
Să-ți spui gândurile
Dacă regreți
Trecutele scrisele rânduri.
Șadă mintea-n Neant
Din câte veacuri zvonesc,
Nimic a nu mai reține
Din multele ce se vorbesc.
Nu este, și nici n-a fost;
Trec zile șirag.
Orizont suspect,
Și metafizic prag.

Sorin Cerin - Pe Spatele Compromisurilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Roțile Anilor,
stâlcesc în bătaie Depărtările,
de noi înșine,
pe asfaltul negru și rece al Viciilor,
în care ne înecăm Orgoliile,
pentru a traversa Rugina Lacătelor,
Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
ale căror chei,
au fost aruncate de către Moarte,
în brațele deschise ale Disperării,
ce ne înconjoară mormintele Privirilor,
din ce în ce mai abătute,
ale Destinelor funerare,
ce ne-au fost date,
de către Greșeala Creației,
să le ducem pe spatele,
Compromisurilor.

Sorin Cerin - Condiția Umană

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Răstignit,
pe coroana de spini,
a Iluziilor Vieții și Morții,
Omul,
ar trebui să-și fie propriul Mântuitor,
care să abolească Păcatele Originare,
din Greșeala Creației unui Dumnezeu,
zămislită intenționat,
să-l țină în lanțurile robiei,
a Iluziilor Non-Sensurilor Existenței,
cu ajutorul Infernului,
care stă la baza prosperității,
a Paradisului Sacru,
al unor Sfinți imorali,
zidiți paradoxal,
tot de către Omul,
decăzut în Orgiile Penitențelor,
pe care trebuie să le urmeze,
cu strictețe și smerenie,
față de Abuz și Neîncredere,
conștient fiind că Sfințenia ucide,
mai cinic și mai dureros,
decât Viciile, Patimile,
Defectele și Slăbiciunile la un loc,
încât Suferințele au devenit,
moneda cea mai de preț,
a eliberării de Sine,
din Condiția Umană,
aruncată în mocirla Întrupării,
pentru Deșertăciunea unei Lumi,
a Osândei,
din care Nimeni,
nu se va alege cu Nimic,
vreodată.