Esenin – Versuri.pro

Serghei Esenin - Potopul Ploii S-a Topit în Sine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Potopul ploii s-a topit în sine,
Furtuna toată s-a făcut nimic.
Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,
Și silă mi-e privirea să-mi ridic.

(..)

Tu n-ai să scuturi frunzele ursuze,
Nici n-ai să dai prin cântece îndemn,
Neputincioase, roșiile-ți buze
Sunt pironite pentru veci pe lemn.
Pentru vecie, brațele și anii
Ți-a desfăcut stelarul tău Pilat
O Eli, Eli, Lama Sabachtani,
În asfințit coboară-mă treptat.

Serghei Esenin - La Revedere, Prietene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

До свидания, друг мой….
С. Есенин.
До свиданья, друг мой, до свиданья.
Милый мой, ты у меня в груди.
Предназначенное расставанье
Обещает встречу впереди.
До свиданья, друг мой, без руки, без слова,
Не грусти и не печаль бровей, —
В этой жизни умирать не ново,
Но и жить, конечно, не новей.
La revedere, prietene..
Serghei Esenin.
Adoi, prietene, la revedere
Dragul meu, în piept te voi purta mereu.
Lesne de prezis, a noastră despărțire,
Promite dinainte, că ne-om întâlni, cândva, din nou.
La revedere, prietene, fără îmbrățișări, fără cuvinte,
Nu-ți încrunta sprânceana și nu fi trist,
În viața asta, a muri, nu este-o noutate,
Dar nici în a trăi, ca nou ar fi ceva, nu e de zis.

Serghei Esenin - Moscova Cârciumărească (Fragmente)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Da, acum e hotărât! Pentru veșnicie
Mi-am părăsit natala câmpie.
Plopii cu frunzișul înaripat, plopii de pe ea,
Nu vor mai foșni deasupra mea.
Căsuța scundă, fără mine, s-o gârbovi și mai mult,
Câinele meu bătrân a murit demult.
Pe-ntortochiate uliți moscovite, rătăcitor,
Desigur, Dumnezeu m-a osândit să mor.
Unde sunteți voi, voi cei plecați departe?
Razele noastre vă luminează destul întru moarte?
Ca s-o sfârșesc cu mine nu pot, n-am putere,
Du-te la toți dracii, muiere!
Cu haita voastră de câini, cu grețosul stup
E vremea s-o rup.
Scumpa mea, uită-te plâng, mi-s anii deșerți,
Te rog să mă ierți, să mă ierți.
În această femeie-am căutat fericirea
Și-am găsit deznădejdea, pieirea.
Nu știam că iubirea e-o molimă, că sugrumă,
Nu știam că iubirea e ciumă.
S-a apropiat și cu ochi subțiați, fierbinți,
Pe derbedeu l-a scos din minți.
Deci, pentru ce să fiu gelos?
De ce să sufăr din pricina asta fără folos?
Viața noastră: cearșaful și patul,
Viața noastră: un sărut și apoi prăpădul, oftatul.
Cântă, deci, cântă! În goana ursitei,
Năpasta fatală sunt brațele, gura iubitei.
Dar știi ceva? Mai da-le-n ma-sa de pe-aici,
Eu niciodată n-am să mor, amici.

Serghei Esenin - Doamne, Tu Oare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Doamne, Tu oare
Ai legănat în vis pământul?
Pulberea stelelor
A scuturat-o în părul meu vântul.
Răsună cedrii cerului
Prin broboada luminii.
În văile tristeții
Cuvintele se-nfig ca spinii.
Cuvintele, cuvintele cântă
Despre ținuturile depărtate
Unde gura lunii a mușcat
Tufele roșcate.
Acolo, în crânguri adânci,
Sar veverițe, iepuri și grauri,
Și joacă, sprintenă și goală,
Ploaia cu genunchii de aur.
Serghei Esenin I moscova câiroiumarească.
Treaducerea Zaharia Stancu

Serghei Esenin - Scrisoare de la Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Puiul mamei,
Dacă ți-i dor de-acasă
Atunci te rog poftește
De sărbători la noi.
S-aduci nadragi tătucai
Mie-o broboadă groasă –
La noi sunt tare multe
Necazuri și nevoi.

Că ești poem de seamă
N-am nici o bucurie
Că faima cea deșartă
Mi te-a băgat în jug.
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri,
Cu brațele pe plug.

Bătrână sunt și trupul
De-abia mă mai ridică
Dar dacă tu departe
Prin târguri nu plecai
Eu astăzi aveam noră
Frumoasă și voinică
Și pe genunchi dădeam huța
Un nepoțel bălai.

Dar tu copiii voștri
i-ai risipit prin lume
Ți-ai dat ușor nevasta
Unui bărbat străin.
Și singur, fără sprijin
Nu știu de ce anume
În vâlmasagul crâșmei
Te-ai cufundat deplin.

Tu, suflețelul maicii
Serioja, ce-i cu tine?
Erai așa cuminte
Și-așa de gânditor,
Încât spunea tot satul:
Ce fericit e-n sine
Și Aleksei Esenin
Că are așa fecior.

Dar tu nădejdea noastră
O amăgiși amarnic
De asta-n suflet chinul
Și grijile se-nfig
Căci tatăl meu, săracul,
A tot crezut zadarnic
Că stihurile tale
Or să ne dea câștig.

Din ce primești pe ele
Tu nu ne poți trimite.
De asta dureroase
Cuvintele-și fac loc
Eu una știu din cele
De tine pătimite:
Poetilor parale
Nu li se dau de loc.

Că ești poet de seamă
n-am nici o bucurie.
Că faima cea deșartă
Mi te-a băgat în jug
Era cu mult mai bine
Ca din copilărie
Să fi umblat pe câmpuri
Cu brațele pe plug.

Acum trăim ca-n beznă
Necazul ne tot bate
Și la gospodărie
n-avem un cal măcar
De-ai fi rămas acasă
Am fi avut de toate
Și, cum ești plin de minte,
Erai de mult primar.

Am fi trăit ca lumea
Sub anii ce ne-ncarcă
Tu nu știai ce-i truda
Și zbuciumul pustiu
Eu ți-aș fi pus nevasta
Să țese și să toarcă
Pe când tu bătrânețea
Ne-o linișteai, ca fiu.

Serghei Esenin - O Cred în Fericire, Cred

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mai arde soarele, mai arde
Ceaslovele-nserării calde
Bunăvestiri spre noi reped.
O, cred în fericire, cred!
O, cântă, Rusie, -n zenit,
Tu vânt, răsună-n stepa goală!
Cel ce tristețea pastoirală
Ți-o simte este fericit.
O, cântă, Rusie, -n zenit.
Îmi place râul sunător,
Pe valuri steaua lucitoare.
Blagoslovită-ndurare,
Popor binecuvântător.
Îmi place râul sunător.

Adrian Păunescu - Păstrează Cărțile

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Știu că ți-am dat odată niște cărți,
era o zi cum alta n-o să fie,
trăiam și eu, și tu în două părți,
și beți și triști de-acea ipocrizie.
Și cărțile dădeau un ce firesc
precum le căutasem în tot teancul
și mi-a venit deodată să-ți citesc
Serghei Esenin, tălmăcit de Stancu.
Am început să lăcrimăm ciudat,
să ne-ntâlnim în lacrimi peste pagini,
ca-ntr-un amor, femeie și bărbat,
pe cavalcada sfintelor imagini.
Plângeai și tu, dintr-un motiv obscur,
plângeam și eu, cred că de mila noastră,
și-atunci aș fi putut pe loc să jur
că va intra Esenin pe fereastră.
De fapt mă și simțeam ce el era
c-o lampă de petrol pe umeri stranii,
și doar atunci erai numai a mea..
de-ar fi ținut acel moment cât anii..
Dar ceasul greu bătuse din pereți,
pendulele te-nnebuneau cu ora,
dar n-ai știut să simți și să înveți
să fii a mea și nu a tuturora.
Cu-n braț de cărți, spre locul tău te-ai dus,
de ai un loc, și ai, că mă și doare,
dar eu intrasem în poetul rus
ce moartea ne-a-nvățat pe fiecare.
Pretextul unor alte revederi,
acele cărți, sub ochii tăi îngheață,
ci totul între noi a fost doar ieri,
doritul mâine nu mai are viață.
Mai poți citi Esenin, lăcrima?
Nu simți un ștreang ce peste gât te strânge?
Tu nu mai ești, nu vei mai fi a mea,
dar ochii mei mai lăcrimează sânge.
Și cărțile să nu mi le aduci,
nu e nevoie, poartă-le cu bine,
ne vom vedea într-un târziu, năuci,
ca oarecine pe un.. oarecine.
Să știi atât : păstrez același rol,
din cărțile conștiințelor complice,
pe umeri am o lampă cu petrol
și-n inimă o sfântă cicatrice..