epoca – Versuri.pro

Menelaos Ludemis - Anacronism

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sunt îmbrăcat cu o haină
destul de „demodată”.
Mi-a cusut-o mama
în țesătoria pântecului său
Când eram mic,
A făcut însă o greșeală:
În loc de cămăși,
mi-a dat sentimente.
Și-n loc de copite –
Picioare.
Și așa
M-a nenorocit pe veci.
Eu, ca să mă consolez
m-am dus să cumpăr colți:
Dar îi vânduseră pe toți
Blânzilor lumii
Să-i învețe să muște.
Ce îmi rămânea de făcut
ca să mă „aliniez”
la spiritul epocii?
Mi-am împrumutat haina
unui călău pensionar
Și m-am apropiat de eșafod.
Dar atunci au izbucnit strigăte:
„Hei! vagabondule! Jos de-acolo!
Aici n-au trecere
Asemenea scamatorii.
Noi vrem ucigași veritabili,
Iar tu n-ai pic din înfățișarea
Unui călău! ”
Într-adevăr, au avut dreptate.
Eram un călău mediocre, fals…
Desperare….
După aceasta, nu-mi mai rămânea
Decât să mă urc pe o colină
Și de-acolo să țip:
„Hei! Blegilor, v-am păcălit!
Sunt un călău adevărat!
Ca să mă convingeți, iată ce vă spun:
Am decapitate o mie de nevinovați
Și am sugrumat o mie de fraieri. ”
„Zău? ” mi-au răspuns.
„Atunci spânzură-te și tu
Ca să te credem! ”.
Versiune românească de Menelaos Ludemis

Johann Wolfgang Von Goethe - Epoca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cu litere de foc ca stele-n noapte
Purta Petrarca-n piept, adânc săpată,
Vinerea Mare. Tot așa mă-mbată
Ajunul din o-mie-opt-sute-șapte.
N-am început iubirea-nfiripată
De mult ardea în neștiute fapte,
Și chiar uitată străbătea în șoapte,
Și-acum spre ea mă-mpinge dintr-odată.
Iubirea lui Petrarca, infinită,
Ce tristă-a fost, necunoscând plinirea,
O, Vinere-a durerii, zare ternă.
Ci iar și iar răsară-mi, fericită,
Dulce, sub lauri în extaz, sosirea
Stăpânei, ca o zi mai ternă.

René Char - (162)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Iată epoca în care poetul simte cum se trezește în el meridiana putere de ascensiune. →

Georg Trakl - Epoca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Chip de animal în verde brun
Mă-nbujorează, tufa arde.
Și cântă-un vechi izvor departe
Copilăros. Ascult acum.
De mine-și râde-un stol de ciori
Și-n jur mesteceni pier în ceață.
C-un foc de bălării în față,
Văd cum imagini prind culori.
Pe fond de aur basm etern
De dragoste. Peste colină
Tac nori. Mari fructe de lumină
Din fantomatic iaz fac semn.

Gellu Naum - A Patrusprezecea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ai noștri ne uitau, ne îngropau în coceni
Pe ape, ce plăcere, trecea un pelican aproape roșu
Noi admiram poarta cetății, cumpăram merinde
Apoi intram într-o sală, umblam ca niște cocoșați, ne mai și plictiseam
Ce să mai spun, cânta și muzica, era ceva extra.
Pe aici, susținea ghidul, a trecut Alexandru cel Mare
Canalul ăsta e făcut cu mâna lui de niște oameni
A trecut într-o vară cu barca de aur, citea cu glas tare, făcea și comentarii
Făcea minuni de vitejie, avea un felinar în apă
Porumbul creștea pe mal, Alexandru cel Mare îl arăta cu degetul, zicea: îl las urmașilor mei
Să mai facă și dragoste cu el.
Noi stăteam ascunși printre sălcii, îl ascultam
Apa era călduță în singurătatea noastră
El trecea mai departe, îi stătea bine cu drumul, se făceau niște stele cât pumnul
Măi, Alexandru cel Mare, îi striga o femeie, hai de înnoptează la mine
Am niște saramurică de pește, facem și dragoste
(Acum vorbea în șoapte, dar o auzeam foarte bine, era foarte cultă)
Noi ne loveam frunțile de catarge, ne vâram ochii în apă, mai bine să ni-i mănânce peștii de
vii decât să ne vadă în patul lui pe câmpie
Măi, Alexandru cel Mare, ne zicea ea, nu te face că plouă
Măi, argonautule, îți dau lâna mea de aur, așa e legea, îți rup și chitanță.
Era o epocă oarecare
Începea noaptea

Iannis Ritsos - Ajunul Soarelui - VI

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Copaci mari aleargă-ntr-o epocă mânjită de funingini,
într-un pârjol ce arde buruieni și calcane,
oameni îmbătați de visurile lor cântă sub ferestrele stelelor,
iau pușca, țintesc în cer și zornăie clopoțeii tuturor țintelor
pictate cu flori, oi, ciobani cu fluiere,
păsări mari, roșii, albastre; lumea-ntreagă
ca un tir iluminat, pe-nnoptate,
înghesuială, strigăte: victoria. Oamenii-apucă pușca
și, cântând, se-aruncă-n vâlvătăi.
Întâi silabisire – o silabă, două, un cuvânt: libertate
– un om, lângă el altul, toți oamenii: fericire.

Iulia Haşdeu - Evantaiul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

E-o mică jucărie din veacul cu marchize,
Cu aur şi agate mânerul e-ncrustat;
Paleta-i de mătase cu linii delicate
Pe sâni de alabastru, frumoşi, a tresăltat
…………………..
Ah, dacă evantaiul, ce toate le văzu,
Ar fi să glăsuiască, ce povestiri ar spune!
De-atâtea ori iubirii el sfetnic tainic fu,
În buduarul plin de marchize şi-a lor lume.

Nichita Stănescu - Gândul 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Gând 1. / Părerea mea este că poetul nu are o / epocă a lui; ... →

Anna Ahmatova - În Anul 1940

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O epocă-atunci când se-ngroapă,
Nici psalmuri nu sunt, și nici flori.
Urzici și scaieți lângă groapă
Vor sta de priveghi uneori.

Groparii cu palmele ude
Lucrează de zor sub pământ,
Și-atât de tăcuți că se-aude
Al timpului pas răsunând.

Pe urmă, ea urcă-n vecie
Precum un cadavru pe râu,
Dar mama pe fiu nu-l mai știe,
Nepotul dă lacrimii frâu.

Și capul mai jos se apleacă,
Pendul, mișcă luna pe cer.
O astfel de liniște-mbracă
Parisul pierit și stingher.

1940

Alexandru Macedonski - Epoca

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Unui om în toată firea e moral să-i zici smintit,
Dar nebunului pe nume dacă-i zici, e necinstit.
Trebuieşte-ntotdeauna spre a fi-n moralitate
Să te faci apărătorul caselor de sănătate;
La nebun să zici cuminte, pe neghiob să adorezi
Şi de s-află în Mărcuţa geniu să-l decretezi.
În nimica, de-azi-nainte, răul nu-şi mai are leacu,
Şi o naţie mai bine nu s-a dat de-a berbeleacu,
Iar desigur niciodată dezmăţarea n-a domnit
Într-o epocă fatală, sub un aer mai tâmpit..
În tot locul predomneşte o sfruntare colosală..
Imoralul ia cuvântul şi-ţi vorbeşte de morală..
Cine crezi că ţi-e prieten ţi-e duşman neîmpăcat..
N-ai să faci un singur bine, c-ai făcut şi un ingrat,
Cine crezi că e mai nobil e mai plin de laşitate..
Tot netrebnicul se crede scriitor de-nsemnătate..
Nu e om care sub masca unui vecinic carnaval
Ca lozincă să nu poarte: „Interesul personal”.
Legile sunt o minciună: slove puse pe hârtie..
Ziaristica mai toată cuib nerod de mişelie.
Cei de sus îşi umplu punga; cei de jos, cu mare zor,
Se silesc ca să-i ajungă pentru-a-şi umple şi pe-a lor.
„Patria” e-n orice gură, „Pentru patrie” sunt toate..
Toţi voiesc la mal s-o scoată, însă nimenea n-o scoate.