Emil Botta – Să Fiu Amurgul…
Să fiu amurgul aș vrea,să aștept sfâșiat la ferestre,dragostea mea.Să-ți aprind obrajii cu nebuna-mi parăși să plec apoi,când se face seară.Primește câmpia; e un dar ce-ți fac,muntele-n omagiuși codrii ce tac.Ci vino. Să mergem. Ne-așteaptămulțime de regi în genunchiși florile toate să trecem așteaptă.